Buncarul

Un taran din Scobinti – Iasi i-a cerut presedintelui Iliescu sa intervina pentru ca autoritatile locale sa mute cursul Bahluiului, fiindca riul ii inunda adeseori gospodaria. Presedintele, specialist in ape si apropiat al iesenilor, a trimis solicitarea la consiliul judetean. Omul a scris si la guvern, iar de aici misiva a avut acelasi drum – la consiliu. Ceea ce pentru presedintie si guvern parea o cerere indreptatita, pentru judet devenea exotica. Asa ca taranul a fost luat la puricat. E casa lui? Are titlu de proprietate? Are autorizatie de constructie? Cu putin noroc, omul din Scobinti va fi dat afara din judet pentru ca a reclamat Bahluiul la presedintie. Pina la Dumnezeu te maninca sfintii. Daca taranul se ducea cu jalba la un baron local, avea mai multe sanse de reusita.

Importanta autoritatilor locale a devenit mai evidenta la Brasov, cu prilejul razboiului din Irak. In intrecerea antitero dintre judetele tarii, orasul de la poalele Timpei este cu un cap inainte. In cazul unui atac chimic, nuclear etc., toata elita administrativa (de la primar si pina la ultimul director cu utilitatile) se va baga intr-un buncar. In viata nu exista invingatori, ci numai supravietuitori – suna un murphysm. In buncar nu se intra oricum, ci doar pe baza de cartele electronice. Cu exceptia citorva persoane, nici dracu’ n-are voie sa stie pe unde vine buncarul asta, in Brasov. Ca sa nu afle dusmanul. In buncar e mai bine ca afara. Nu lipseste nimic. Totul este electronizat, computerizat, apa si alimente din belsug. Primarul va tine legatura cu electoratul printr-un sistem de televiziune. Primul om al urbei va ridica moralul locuitorilor dintr-un loc de unde el sa nu poata fi vazut si atacat. Din buncar, problemele sociale ale brasovenilor pot fi asimilate cu atacul chimic. Directorii de regii, aflati alaturi de primar, vor trimite facturile prin fax. Disponibilizarile vor veni prin acelasi sistem prin care vin mesajele de incurajare. Ideea de buncar este sinugra care poate salva Romania de toate belelele. Daca exista un buncar si la Iasi, taranul din Scobinti poate fi socotit un atac terorist de care consiliul judetean trebuie sa se puna la adapost.

Initiativa Brasovului e salutara. In orice conditii, fruntasii urbei ramin in viata, ca sa aiba cine conduce, rezolva, analiza, incuraja. Chiar si in situatia in care vor ramine singuri in viata. Vorba vorbei: poa’ sa ninga, poa’ sa ploua, eu am canadiana noua. Viata merge inainte, cum zic oamenii federatiei dupa fiecare esec al nationalei. Aerul e mai bun la adapost, mai curat si fiii buncarului vor duce orasul spre noi culmi si fara decimatii care n-au incaput alaturi de ei, dar pe care i-au incurajat, printr-un sistem de comunicatii de ultima ora, pina la ultima lor suflare. A cetatenilor.