NATO la Corabia

Ar fi pacat ca NATO sa nu ne cuprinda intre granitele sale. Un NATO fara noi ar fi un NATO plictisitor si monoton ca o zi de primavara imbatrinita de ploaia mocaneasca de aprilie. Ce inseamna flancul sting al NATO fara Romania? Fara d-nii Gusa, Culita Tarita si dl Perpelea, ultimul, prefect de Vilcea? In culmea fericirii apropiate, dl Gusa agrementeaza parlamentul cu parasute la fel cum dl Agathon impodobeste litoralul cu palmieri. Tara vesela, nebuna de umor si de amor, Romania se dezlantuie pe ultima suta de metri inaintea integrarii. Pozitia geostrategica ne obliga sa fim atenti la toate pozitiile din care ne aratam disponibilitatea europeana. Cele doua fete trimise de dl Gusa in parlament, ca sa stoarca din deputati ultima picatura de energie ramasa dupa discutarea legii prostitutiei, dovedesc ca elanurile politicienilor sint de nestavilit. Dl. Sergiu Nicolaescu promite ca va duce la NATO legea secretului de stat ca un porumbel, in zbor, cu documentul in ciocu’ mic, pina trecem pragul, iar prefectul de Vilcea, Perpelea, sporeste dramatismul situatiunii, declarind ca un ecou al juramintului facut de primul ministru: daca Romania nu va intra in NATO imi voi da demisia. Nimeni nu a raspuns insa cit va suferi Alianta daca premierul si prefectul isi vor da demisia. Sigur ca da, Baroneasa ne-a dezvaluit si misterul legamintului celor doi, simte Domnia sa ca vom intra. Mai mult decit atit vom intra. Mai ramine insa ca politicienii (nu doar cei doi) sa se arunce cu demisia inaintea vremurilor si daca, de pilda, la Corabia nu se va trai cit de cit omeneste in urmatorii zece ani. Citim in Gazeta ca viata cu doi dolari pe zi (cu doar doi dolari pe zi), care i se pare dramatica d-lui Iliescu, ar fi pentru corabieni un ideal de neatins in urmatorii cinci ani (ca sa-l prinda si pensionarii). La Corabia, unde pestele batea in geamurile caselor ce nasteau visuri de marinar, totul e second hand si viata pe credit. Orasul cu dare de mina (intre doi si trei dolari pe zi) se imbraca la second hand. Sarantocii (70% sint someri) isi cumpara marfa proasta de la turci. La doi pasi de cimpia bogata, cu tarani prosperi, pietele Corabiei sint goale, fiindca nimeni nu da si legumele pe datorie, cum se intimpla cu negustorii orasului, care n-au de ales. Pina si tunsul sau coafatul sint pe datorie, dupa cum bacaniile vind inregistrind datornicii „pe caiet“. Si Corabia vrea in NATO, incheie reporterul, dar din cu totul alte motive decit dl Gusa. Iar unul dintre ele ar fi ca second-hand-ul sa nu mai vinda pe credit, sa-si poata tot locuitorul plati cu bani buni si sa-i mai si ramina de piine, zahar si mustar, fara sa-i apara numele „pe caiet“. Si, eventual, sa aiba caldura, apa calda, bani de intretinere, de medicamente, sa mearga CORAPET ca pe roate… Dar, daca ar sti NATO cite asteapta doar corabienii de la ea, s-ar putea sa-si mute flancul.