Marian, Adrian si Stefan sint trei frati pentru care cuvintul „acasa“ si-a pierdut de mult intelesul. De cind a murit tatal lor, in urma cu cinci ani, au ramas ai nimanui. Mama lor a fugit in Moldova cu un alt barbat, la doar citeva luni dupa ce i-a murit sotul, fara sa ii pese de copii si fara sa priveasca in urma. Bunica din partea tatalui, proprietara de drept pe apartamentul in care locuiau copiii, a vindut casa si nu a mai vrut sa stie de soarta celor trei frati, ramasi pe drumuri. Au urmat trei ani petrecuti in gara, cu nopti pierdute in vagoane de tren, cind numai visele si amintirile le mai tineau de cald. Satui de viata mizera de pe peroane, cu inima strinsa, cei trei copii au indraznit sa ceara gazduire bunicilor din partea mamei. Maria Morcov si-a primit nepotii, in ciuda protestelor sotului ei. Le-a dat una dintre cele doua camarute ale casei, l-a infiat pe cel mai mare dintre frati, pe Marian, si si-a impartit pensia de 270.000 de lei intre nevoile casei si intretinerea nepotilor. Dar numai pina cind acestia vor reusi sa isi gaseasca un loc de munca si o alta casa.
Marian, Adrian si Stefan locuiesc temporar in satul Soceni, comuna Farcas. Cei mai mari dintre frati, Marian, de 25 de ani, si Adrian, de 23 de ani, stiu ca nu pot ramine definitiv acolo, pentru ca bunicul lor este impotriva si discutiile se tin lant. Asa ca, atunci cind fac rost de bani, merg la Craiova, cu speranta ca isi vor gasi un loc de munca. Ei se tem ca ziua in care se vor trezi din nou in strada ii va gasi fara nici un ban in buzunar care sa le ofere posibilitatea gasirii unui nou camin. Stefan, care are 12 ani, isi vede, deocamdata, sirguincios de scoala, fericit ca a scapat de cosmarul zilelor petrecute in gara. Acoperisul de deasupra capului ii ofera sentimentul de siguranta dupa care a tinjit atitia ani. „Pe cel mic il tinem oricum la noi. E cuminte, stie carte si isi vede de scoala. Dimineata, saracutul de el isi unge o felie de piine cu magiun si pleaca la ore. Colegii lui maninca tot felul de dulciuri, cumparate de la chiosc, dar el inghite in sec si nu zice nimic, ca stie ca nu avem de unde“, a spus cu glasul tremurind bunica baietilor, Maria Morcov. Baiatul, inca minor, ar avea dreptul la o pensie de urmas. „Stefan primeste o pensie de 865.000 de lei dupa tatal decedat, dar nu a vazut nici macar un leu din acesti bani. Mama, fiind imputernicita, vine o data pe an, ridica banii si se intoarce la familia ei din Moldova“, a spus fratele cel mare.
„Mamaie, sa ii faci si lu’ tata un colac…“
Stefan este si cel care sufera cel mai mult. Soarta lui si a fratilor lui, goniti dintr-o parte in alta si nedoriti de nimeni, a lasat urme adinci in sufletul copilului care duce dorul tatalui, singurul care a avut grija de ei si i-a facut sa se simta iubiti. „Saptamina trecuta, de Simbata Mortilor, ma trezesc cu el ca imi spune: «Mamaie, sa ii faci si lu’ tata un colac, ca i-o fi si lui foame pe lumea ailalta. Sa stie ca nu l-am uitat…»“, povesteste bunica. Marian a reusit sa isi gaseasca de lucru in Craiova. Desi este handicapat si a urmat o scoala ajutatoare de surdomuti, baiatul a inteles ca numai munca ii va salva pe el si pe fratii lui. „Este plecat de doua saptamini. Sapa gradinile pe la oameni, s-a aciuat pe linga un popa care ii da mincare si citeva mii de lei“, a spus Adrian, care este fratele mijlociu si principalul sustinator al familie. El spera ca isi va gasi in curind un loc de munca, iar intre timp are grija de fratele mai mic, spala, munceste pamintul bunicilor si, cind are timp, merge si la vecini sa ii ajute pentru citeva mii de lei: „Am vrut sa ma duc si eu la Craiova sa imi caut de lucru, dar deocamdata nu am bani pentru drum. Am terminat profesionala, am diploma de instalator sanitar si de gaze“, a spus baiatul. Casa in care locuiesc cei trei frati impreuna cu bunicii este darapanata si sta sa cada. Zidurile sint crapate, iar una dintre camere este nelocuibila din cauza zidului, brazdat in adincime de timp. Dar, atita timp cit ofera adapost sufletelor haituite ale celor trei copii, casa batrineasca inseamna pentru ei totul. Cel putin atita timp cit bunicul lor le va mai ingadui sa locuiasca acolo.
