O batrina din Goesti se judeca de aproape patru ani cu mai multe persoane pentru o palma de pamint care are iesire la sosea. Dintr-o eroare, cum au constatat instantele, pamintul cu pricina a fost atribuit altei consatence, care in fata instantei a declarat ca nu l-a cerut. Dupa ce i-a fost atribuit pamintul, prin act notarial, dar fara titlu de proprietate, femeia l-a vindut, desi declara ca nu stie ce a semnat. Dupa obtinerea unei hotariri executorii in cauza, prin care suprafata cu pricina a revenit proprietarului de dinainte de colectivizare, Primaria Goesti refuza sa o execute, pe motiv ca nu s-au epuizat caile de atac.
Elena Boiangiu din Goesti si-a cistigat dreptul de proprietate pentru o suprafata de teren de 0,68 ha printr-o sentinta civila emisa in 1999. In cei 0,68 ha era cuprinsa, conform vecinatatilor indicate de instanta, si suprafata de 213 mp, pentru care ulterior s-a judecat aproape patru ani.Nu a putut intra niciodata in posesia celor 213 mp, cu iesire la soseaua care duce spre Melinesti, pentru ca in 1995, prin proces-verbal de punere in posesie, terenul i-a fost atribuit unei vecine, Maria Smarandache. Aceasta i-a vindut cu act notarial terenul lui Florin Dracea, care si-a montat un chiosc metalic si a deschis magazin. Florin Dracea a vindut chioscul impreuna cu pamintul unei alte persoane care, l-a rindul ei, le-a vindut unei societati comerciale al carei administrator este Marin Serban. Ultimul cumparator a solicitat consiliului judetean autorizatie de constructie pentru amplasarea unei constructii cu destinatie de magazin. Pentru obtinerea autorizatiei, consiliul judetean a cerut acordul Primariei Goesti, iar aceasta l-a dat, desi stia ca exista un litigiu pe rol privind suprafata pentru care se cerea autorizatia de constructie. Elena Boiangiu s-a adresat instantei de judecata si a cerut anularea tuturor actelor de vinzare-cumparare, precum si a procesului verbal de punere in posesie emis pentru Maria Smarandache.
Nici pamint nu a avut, nici nu l-a cerut, dar l-a obtinut si l-a vindut
Instanta i-a dat cistig de cauza petentei, in conditiile in care Maria Smarandache a recunoscut ca nu s-a adresat niciodata primariei cu o cerere pentru cei 213 mp, desi acea cerere este inregistrata la primarie in anul 1995. Ea a spus ca terenul respectiv nu i-a apartinut niciodata si ca de fapt, la notar, nu stie ca a semnat un act de vinzare – cumparare, pentru ca nu a primit nici un ban. Cu tot felul de expertize, care de care mai controversate, pina la urma instanta a decis ca Elena Boiangiu are dreptate. Dar acest lucru nu i-a folosit la nimic, pentru ca proprietarul chioscului si al constructiei din spatele lui nu le ridica pe motiv ca el este cumparator de buna-credinta. Primarul Goestiului, Petrus Stoe, a precizat: „Eu nu pot sa execut hotarirea pentru ca nu pot. Nu ma pricep, dar sa vina un executor judecatoresc sa o execute, ca astia mai au nu stiu cite procese pe rol“.
Ultimul cumparator si proprietar al chioscului si constructiei ridicate de curind, Marin Serban, a spus: „Sint cumparator de buna-credinta si mai am multe cai de atac. M-am adresat in-stantei superioare si astept. Daca voi pierde pina la urma, imi voi recupera paguba de la cine se face vinovat“.
Proprietarul care si-a cistigat dreptul in instanta, Elena Boiangiu, ramine doar cu dreptul, pentru ca pamintul ramine tot sub pravaliile lui Marin Serban.
