Suporteri de pe site-ul www.craiova-maxima.ro au adresat câteva intrebari pentru Sorin Cirtu pe când acesta era antrenor la Poli Timisoara, iar tehnicianul craiovean a raspuns acum la cele ramase de actualitate.
– Che Guevara: Este adevarat ca, indiferent de echipa la care ati antrenat, ati fost mereu angajatul lui Gigi Netoiu din momentul in care ati fost indepartat de la Universitatea Craiova?
– „Angajat“ la Netoiu?! Nu inteleg in ce sens foloseste acest cuvânt, ce vrea sa spuna? Sunt prieten cu Gigi Netoiu, dar n-am avut nici un fel de angajare, asa cum aiurea insinueaza cel care pune intrebarea. Relatiile mele de prietenie cu Netoiu nu au impietat munca mea la echipele unde am fost antrenor. Vreau sa spun ca aceasta relatie nu a contat in nici un fel in meseria mea de antrenor.
„Craiova ramâne «number one» in inima mea“
– Ultrase_20: Ce loc ocupa Universitatea in inima dumneavoastra? Ati tradat vreodata culorile alb-albastre?
– Am spus-o si o repet: Universitatea Craiova, ca loc, ocupa – si asa va ramâne – „number one“. Si asta indiferent unde ma voi afla. Au fost perioade petrecute, ca antrenor, in afara Universitatii Craiova, ani in care mi-am facut meseria, cum se spune. Si asta pentru a câstiga niste bani, pentru a oferi un trai decent familiei mele. Asta-i viata antrenorilor. Mi-am facut, cum spuneam, meseria cât mai profesionist cu putinta. Si am facut-o si atunci când am jucat impotriva Universitatii. Asta-i una, tine de meserie, dar dragostea pentru Universitatea ramâne permanent in inima mea. Si nimeni nu mi-o poate detrona! Referitor la partea a doua a intrebarii: niciodata n-am tradat culorile alb-albastre!
– Nici ca jucator?
– Am fost clar, niciodata! Nici ca jucator si nici ca antrenor. Pe vremea când eram jucator, nu a existat vreun conducator care sa ma fi putut trage intr-un fel de mâna pentru asa ceva. La fel m-am comportat si ca antrenor.
„Conducatorii, antrenorii si jucatorii din 2005 sunt vinovati de retrogradare“
– Ruben Navarro: Sorinaccio, spune sincer: care au fost cauzele si vinovatii retrogradarii Universitatii Craiova in campionatul 2004/2005? Te rog sa nu imi raspunzi diplomatic sau ca nu stii… Intrebarea ti-o pune copilul ce a plâns dupa meciurile cu Benfica Lisabona, Olimpyakos Pireu, Betis, dar mai ales dupa cel cu Zelezniciar Sarajevo…
– Chiar nu stiu, asta-i purul adevar. In momentul in care Universitatea Craiova a retrogradat, eu eram plecat din Banie, ma aflam antrenor la FC Arges. Plecasem din Craiova cu un an inainte, la Otelul Galati, asa ca nu am de unde sa cunosc ce s-a intâmplat. Poti sa vorbesti despre o anume situatie, cum ar fi asta a umilintei din 2005, doar daca esti implicat direct. Cauzele si vinovatii? Toti cei care au fost la Universitatea in acel sezon negru, 2004/2005, sunt vinovati: conducatori, antrenori, jucatori.
– Dtristan: Ati spus, la un moment dat, in holul hotelului din Vâlcea, ca ati promis unui pusti ca dupa ce veti termina treaba la Pitesti va veti intoarce la Craiova… Va amintiti? Pentru ca el spera ca va veti intoarce acasa! Va veti tine vreodata de promisiune?
– Asta, cu revenirea acasa, la Craiova, nu depinde de mine. Sunt antrenor, iar atunci când mi se ofera un angajament, il gândesc in functie de conditiile care mi se asigura, inclusiv partea financiara. Când este vorba de Universitatea, problema sentimentala, ca sa-i spun asa, conteaza mult in balanta. In cazul in care conditiile asigurate corespund, decizia se poate lua simplu. Am antrenat la alte echipe deoarece la momentul respectiv nu am primit vreo oferta de la Craiova. Spun asta ca sa inteleaga cel care m-a intrebat de ce nu pot sa ma tin de promisiunea de care vorbeste el.
– Pretorianus: In ce conditii ai vrea sa revii vreodata acasa?
– Cred ca oarecum am raspuns mai inainte, adica sa existe unele conditii care sa ma satisfaca, inclusiv in plan sentimental. Adica si oamenii cu care lucrezi sa-ti faca placere, sa ai niste sentimente fata de ei, apoi si partea financiara. Cum ziceam insa mai sus, când este vorba de Craiova, problema financiara nu s-ar pune la fel cum s-a pus când m-am dus la Galati, Pitesti sau Timisoara.
„Am vrut sa fiu actionar si antrenor la Universitatea“
– Frozen: A ajutat prietenia dumneavoastra cu Gigi Netoiu in transferul lui Alexa si Grigorie la Timisoara?
– Când am fost contactat de cei de la Poli Timisoara pentru a fi antrenor, deja transferurile celor doi, Alexa si Grigorie, fusesera parafate, adica rezolvate. Reamintesc ca eu am ajuns la Timisoara dupa ce nu s-a mai realizat „mariajul“ cu Razvan Lucescu, iar cei doi fotbalisti intrasera in vederile clubului inainte de a fi numit eu antrenor principal.
– Bailesteanu Liviu: Ce a facut Netoiu de te-a transformat dintr-un dusman al lui – in perioda când acesta era la Craiova si tu spuneai ca echipa nu mai reprezinta orasul si ca nu mai vii la nici un meci – intr-un foarte bun prieten?
– In perioda când acesta a fost la Craiova doar il stiam. L-am cunoscut cu adevarat pe Netoiu dupa ce a plecat, ca finantator, de la Universitatea. Atunci ne-am si imprietenit. Relatiile dintre noi sunt apropiate, de respect reciproc in toate problemele pe care le-am discutat. Tot ceea ce am discutat cu Netoiu s-a respectat ad literam. Normal ca fata de o asemenea relatie corecta raspund la fel, adica particip total la aceasta relatie de prietenie.
– In urma cu câtiva ani, Netoiu si Cirtu au intentionat sa devina finantatorii Universitatii…
– Este adevarat, asta s-a intâmplat atunci când Dinel Staicu intentiona sa vânda. Eram antrenor la Otelul Galati. I s-au facut unele oferte lui Staicu, au fost si discutii, dar nu stiu de ce nu s-a mai finalizat.
– Cirtu urma sa fie unul dintre actionari, dar si antrenorul Universitatii?
– Probabil.
– Acum, incotro?
– Ma odihnesc. Am avut si câteva oferte, dar nu m-au tentat. In plus, mai sunt de rezolvat câteva probleme in privinta contractului meu cu Poli Timisoara. Sunt de acord ca, in anumite momente, antrenorul sa plateasca, dar asta nu inseamna ca el este si vinovatul. Am anumite clauze in contractul cu Poli si acum astept solutionarea acestora. Contractele mele sunt facute cu clauze clare, in asa fel incât sa fie inatacabile.