Intr-o perioada politica foarte agitata, dau curs unei invitatii la Londra pentru a participa la o actiune care ar fi putut trezi ceva interes si in România, dar nu a trezit: un plan de actiune ce va urma retragerii trupelor straine din Irak.
Iar in Londra nimeresc in mijlocul unui enorm scandal: o stimabila doamna, Tessa Jowell, ministru insarcinat cu problemele culturale in guvernul Blair, isi scria justificarile catre secretarul general al guvernului – care in Marea Britanie este un inalt functionar public, nu un politician. Secretarul general al guvernului are drept sarcina sa tina Registrul de interese si de declaratii de avere ale ministrilor si secretarilor de stat. Tot el vegheaza ca regulile Codului de Procedura Ministeriala sa nu fie incalcate. Declaratiile de avere si declaratiile de interese ale demnitarilor nu sunt publice in Marea Britanie. Publice sunt numai declaratiile fiscale de venituri.
Ce se intâmplase? Tessa Jowell este maritata cu un expert in taxe si impozite, David Mills. Acesta a lucrat, la sfârsitul anilor ’90, cu Silvio Berlusconi, pe atunci magnat italian si doritor sa se arunce in politica. Cum-necum, in conturile lui David Mills au aparut in anul 2000, când Tessa era deja ministru, aproape 600 de mii de euro. David Mills, cum spuneam, expert in taxe si companii formate in paradisurile fiscale, face tot felul de operatiuni, ia credite pe casa, se imprumuta, plimba banii prin Elvetia, Gibraltar, Insulele Guersney si pâna la urma ii plaseaza intr-un fond de investitii care, uimire, peste mai putin de o luna, ii plateste dividende exact suma investita. Mari experti in investitii acesti britanici, mai sa zici ca au luat lectii de la unii care joaca pe bursa de cealalta parte a continentului si plimba banii murdari prin tot felul de conturi curate.
Presa investigheaza. Tot felul de articole despre casele ministresei, copiii lor (au doua rânduri de copii, ai lui si ai lor), salariile lor, relatiile cu italienii. Un cotidian descopera ca magistratii italieni cerusera inca din 2004 sa se investigheze relatiile dintre Tessa, sotul ei si companiile lui Silvio Berlusconi, numai ca Ministerul de Interne britanic a raspuns politicos nu magistraturii italiene, ci Ambasadei Italiei la Londra. Prin urmare, Ministerul de Externe italian a aflat de investigatia respectiva (magistratii italieni il cautau pe Berlusconi, nu pe cineva din guvernul Blair). Ministrul de externe italian s-a dus imediat la primul-ministru. Exact. La Silvio Berlusconi. Cel care era de fapt anchetat. Ancheta magistratilor italieni s-a poticnit. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Ministerul de Interne englez a trimis o copie a dosarului si fiscului englez (deci, cum ar veni Blaga l-a informat pe Bodu, ca sa vin mai aproape de noi). Ca urmare, sotul ministresei a fost obligat sa accepte ca acei 600 de mii de euro din 2000 nu erau un cadou, ci un venit si a platit taxele si penalitatile aferente. Toate acestea fara ca doamna ministresa sa stie.
Scandalul a izbucnit insa când magistratii italieni, exasperati ca nu reusesc sa dea de urma documentelor, au scapat catre presa britanica unele informatii. Presa britanica s-a pus pe treaba. Zeci de pagini din toate cotidianele saptamânii trecute au fost consacrate subiectului. In fiecare zi apareau noi documente (inclusiv procesul-verbal al interogarii lui David Mills de magistratii italieni,unde acesta recunostea ca il proteja pe Berlusconi). In fiecare zi, hoarde de reporteri cercetau tot felul de amanunte ale relatiilor fiscale ale sotului, ministresei si altor ministri din guvernul Blair. Cu ocazia aceasta a izbucnit un alt scandal – cel referitor la cine, cât si cum finanteaza Partidul Laburist.
In tot acest timp, primul- ministru englez, Tony Blair, tacea. Nu a scos un cuvânt pâna când secretarul general al guvernului, acel inalt functionar public, a dat o declaratie prin care a confirmat ca doamna Tessa Jowell nu a stiut nimic de operatiunile financiare ale sotului. Dânsa semnase niste contracte de imprumut pe casa comuna, dar nu stia ca unul dintre ele fusese platit imediat si ca sotul mai ramasese cu ceva investitii intr-un fond off-shore. Abia atunci a iesit Tony Blair cu o declaratie, spunând ca are o deosebita incredere in doamna ministru, ca se bazeaza pe ea si ca dânsa nu a incalcat nici una din prevederile Codului de Procedura Ministeriala. M-am intors de la Londra, gândindu-ma ca intr-o democratie consolidata fiecare raspunde pentru ce face. In România, sotia, cei cinci copii, partidul, guvernul, parlamentarii laburisti, rudele pâna la gradul IV ar fi fost facuti responsabili de faptele sotului, ar fi fost instantaneu judecati, condamnati si stersi din cartea de istorie de o presa dezlantuita. Oricum, ma gândeam eu, daca Berlusconi pierde alegerile din Italia care stau sa vina, vom vedea o magistratura italiana „eliberata de presiunile politice“, cu dezvaluiri suculente. La sfârsitul acestei saptamâni agitate, Tessa Jowell s-a despartit de sotul ei. Dupa 28 de ani de casatorie. Si este inca ministru. Iar fostul ei sot este anchetat de doua procuraturi.
