In urma cu citeva zile, la Ostroveni, a avut loc cea de-a treia editie a Memorialului „Cristi Nemtu“, competitie cistigata de Primavara Craiova, adica de echipa a doua a Universitatii, la care a evoluat si tinarul portar care a aparat pina la ultima suflare buturile alb-albastre. Nu as vrea sa intru in prea multe amanunte referitor la disparitia dureroasa a tinarului fotbalist, pentru ca toata lumea cunoaste in detaliu accidentul nefericit si regreta plecarea Stiintei in Cipru, dar nu pot fi de acord nici cu nepasarea celor care conduc acum destinul acestei echipe.
Trecind direct la subiect, pot spune ca sint mihnit de faptul ca noua conducere a Universitatii nu s-a numarat printre organizatorii acestei competitii, singurii care au binevoit sa cinsteasca numele lui Cristi fiind cei de la Asociatia Judeteana de Fotbal Dolj, echipa anotimpurilor participind doar in calitate de invitata, si asta pentru ca doreau sa vada la lucru ghioceii si papadiile din gradina. Ba, mai mult, premierea echipelor a fost ceva simbolic, pentru ca nu prea au fost bani in vistieria celor de la AJF Dolj, insa din putinul acela s-au gasit, totusi, patru milioane de lei pentru mama jucatorului care a decedat purtind stema Universitatii in inima. Din actualul staff al Stiintei, au luat parte mai multi reprezentanti, insa nici unul nu a contribuit cu ceva la evenimentele petrecute in satul natal al lui Cristi si nici nu a facut vreun gest pentru a ajuta familia acestuia, vesnic indurerata.
Chiar ne-am uitat valorile? Am uitat sa fim oameni? Sau, pur si simplu, nu ne pasa? Nu o fi apucat Cristi Neamtu sa faca istorie la Universitatea si nici nu o fi fost un idol al suporterilor olteni, dar nu merita nici sa fie dat uitarii. Si nici familia lui. Putea fi saracit bugetul de pe Unirii 86 cu macar zece-cincisprezece milioane de lei pentru a ajuta fiinta care i-a dat nastere lui Cristi si poarta doliu in suflet. Ar fi fost un gest frumos si omenesc, pentru ca tinarul acela a reprezentat ceva pentru Universitatea si intreg fotbalul craiovean, dar asa este in viata: mortii cu mortii, viii cu viii…
