Ion Barbu
Ion Barbu, pe numele său adevărat Dan Barbilian, s-a născut pe 18 martie 1895, în Câmpulung-Muscel. A fost un poet și matematician român, combinaţie care i-a adus variate critici. În perioada interbelică, a reprezentat modernismul literar românesc, fiind unul dintre cei mai importanţi poeţi din acea vreme.
În 1919 a început colaborarea cu revista Sburătorul a lui Eugen Lovinescu.
Debutul său artistic a fost rezultatul unui pariu cu Tudor Vianu, pe care îl cunoştea din liceu şi cu care va avea una dintre cele mai frumoase şi lungi prietenii literare. Într-o excursie, Ion Barbu îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, motivând că spiritul artistic se află în fiecare. Cu prilejul acestui pariu, el își descoperă talentul și dragostea față de poezie. Ion Barbu spunea că acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaștere și imaginație.
Opera barbiană are un grad de dificultate ridicat. Modul lui Ion Barbu de a gândi în domeniul matematicii s-a evidenţiat şi în poeziile lui, indescifrabile uneori. Folosirea simbolurilor abundă, după cum recunoaşte însuşi autorul: „Ca și în geometrie, înțeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență… Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei“.
• Anca Ungurenuş
