Scandal uriaş pe o replică a statuii „Domnişoara Pogany“ a lui Constantin Brâncuşi. Consiliul Judeţean Dolj a acuzat-o pe moştenitoarea fostului proprietar al replicii, care a vândut-o Muzeului de Artă Craiova acum 35 de ani, că se foloseşte de un contract fals pentru a câştiga opera de artă în instanţă.
Discuţiile aprinse în jurul statuii „Domnişoara Pogany“ au apărut după ce directorul executiv al Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Dolj, Dan Lupescu, a scos luni la iveală faptul că Măciucă Aurelia Balcica a dat în judecată Muzeul de Artă din Craiova la Tribunalul Bucureşti pentru anularea unui contract din 1976, prin care tatăl său, Octavian Moşescu, vindea muzeului replica statuii contra sumei de 70.000 de lei. Aurelia Măciucă a acuzat faptul că tatăl său ar fi vândut statuia la presiunea autorităţilor de atunci, spunând că tranzacţia a fost ilicită şi imorală. Reprezentanţii muzeului s-au apărat spunând, printre altele, că Octavian Moşescu a depus singur o cerere prin care se oferea să vândă statuia muzeului cu ocazia sărbătoririi centenarului lui Brâncuşi şi că suma de 70.000 de lei este una consistentă pentru acea perioadă, în condiţiile în care lucrări originale, şi nu copii, ale pictorilor Theodor Pallady şi Nicolae Tonitza se vindeau la preţuri între 15.000 şi 25.000 de lei.
În momentul în care a prezentat pericolul pierderii obiectului de artă de către muzeu, Dan Lupescu a acuzat apatia, resemnarea şi posibile interese ale autorităţilor de a lăsa să-i scape statuia printre degete. Lupescu a atacat Consiliul Judeţean Dolj, căruia i-a sugerat să angajeze o casă de avocatură pentru ca sculptura să rămână în proprietatea judeţului.
„În caz contrar putem rămâne cu buzele umflate, aşa cum s-a întâmplat în urma dubiosului proces cu urmaşii lui Barbu Drugă, care au devalizat Muzeul de Artă din Craiova de zeci de opere pentru care nu există nici un înscris care să ateste că ar fi aparţinut vreodată acestuia“, a spus Lupescu.
CJ Dolj: Facem plângere penală
Prinşi descoperiţi, reprezentanţii CJ Dolj au studiat documentele depuse la proces şi au constatat că, în acest caz, contractul prezentat de moştenitoare judecătorilor este fals. „Doamna Măciucă a venit cu documente, a adus contractul de vânzare unde, surpriză, faţă de cel original, în care se semnează ambele părţi, nu mai apare semnătura vânzătorului, adică lasă să se înţeleagă că tatăl său a fost forţat să vândă acest obiect şi că, de fapt, nici nu l-a semnat. Dacă este cazul, ne vom gândi să fim reprezentaţi de o casă de avocatură de la Bucureşti“, a declarat preşedintele CJ Dolj, Ion Prioteasa. Întrebat dacă va sesiza organele penale, acesta a precizat că ia în calcul o astfel de variantă. „Ne gândim să facem o plângere penală pentru că, în felul acesta, am fost prejudiciaţi din punctul de vedere al imaginii şi al Craiovei. Tot timpul am ştiut că este fals. Am mizat că în faţa instanţei este o chestiune clară, că cineva încearcă să inducă în eroare. Ceea ce s-a prezentat în instanţă sunt falsuri. Aproape înţeleg ce vrea să facă fiica fostului proprietar. Doreşte să-şi recupereze în alte condiţii aceste opere. Sumele sunt foarte mari. Acum poate depăşesc două milioane de euro“, a spus Prioteasa.
Inexplicabil este de ce până acum Consiliul Judeţean Dolj a tăcut mâlc şi nu a sesizat poliţia dacă tot ştia de la început că acel contract este fals. În schimb, secretarul CJ Dolj, Gheorghe Barbărasă, l-a atacat pe Dan Lupescu, spunând că a agitat în mod fals spiritele.
„Domnul Lupescu nu are studii juridice. Între acest dosar şi cel cu Barbu Drugă este o diferenţă. Cele 21 de obiecte revendicate de moştenitorii acestuia s-au regăsit într-o monografie scrisă de fostul director la muzeului, domnul Rezeanu. În cazul Pogany există un document de necontestat, contractul de vânzare. Domnul Lupescu, ca literat, este mai visător“, a spus Barbărasă.
Ce diferă la cele două contracte
În contractul original, din 30 decembrie 1976, apar semnăturile lui Octavian Moşescu şi a directorului muzeului. În cel prezentat de moştenitoare, semnătura tatălui a dispărut. În original sunt trecute şi datele de identificare ale vânzătorului, două ştampile, iar literele bătute la maşină sunt estompate de trecerea timpului. În cel presupus fals, lipseşte o ştampilă, cea din dreapta este amplasată în alt loc pe document decât în cel original, iar textul pare tras la copiator. Gazeta de Sud a încercat să obţină un punct de vedere de la cabinetul de avocatură Puiu Gabriela din Bucureşti, cel care o reprezintă pe moştenitoare, dar nu a răspuns nimeni la telefon.
