Sankt Petersburg

40 de sefi de state s-au intilnit week-end-ul trecut sa sarbatoreasca 300 de ani de la fondarea orasului noptilor albe. Interviuri, conferinte de presa, declaratii, ceremonii, parade, peisaje minunate, decoruri fastuoase, palatele ca in visele tarului Petru cel Mare. Transmisii de televiziune in direct pe toate canalele. A fost, cu siguranta, evenimentul monden cel mai mediatizat. As spune citeva ceasuri de pace intr-un an dificil, violent, cu un razboi in Irak, cu dispute taioase la ONU si prin capitalele lumii. Acum se pare ca Marii s-au gindit ca e mai sigur sa stea impreuna. Popasul lui Bush la Evian, stiti, cu apele termale, e si el menit sa potoleasca spiritele. Razboiul rece s-a terminat si unii incep sa aiba nostalgia lui. America, dupa 1989, a ramas singura pe teren si domina planeta la acest inceput de secol. Fostele glorii, Franta, Germania, Rusia, au probleme de acomodare cu aceasta situatie. E ca intr-un serial TV: ne intrebam ce se va intimpla mai departe.

Rusia nu poate fi ignorata in nici un fel de socoteli. Are resurse inepuizabile. Mai ales de petrol. Economia ei, asta e partea vulnerabila, care e si forta ei, sta mai ales in petrol. Daca pretul barilului se misca intr-un sens, Rusia se bucura sau plinge. Mai are si arsenale nucleare. Poate lovi tinte la mare distanta. Dar, in acelasi timp, nu se poate apara de un atac, chiar si unul izolat. Din cauza asta are un interes clar de a limita proliferarea armelor nucleare. Mai are un adversar, terorismul. Aici, Bush si Putin au acelasi limbaj. Chiar daca pe tema Irak s-au despartit, pina la urma, tot se intilnesc.

Ceremoniile de la Sankt Petersburg au fost si demonstatia nostalgica a fostei maretii a Rusiei. Daca economia nu prea merge, daca armatele nu mai impun respect, putina splendoare imperiala, patina istorica si ceva cultura nu strica la imagine. Amindoi presedintii, Bush si Putin, s-au lansat cu aceasta ocazie in lungi campanii electorale. Amindoi mai au dreptul la un mandat, si il doresc. Asa ca si-au dat mina. Bush a acceptat sa vina in Rusia, chiar daca la Kremlin nu a avut nici un pic de sprijin cu ocazia razboiului din Irak. Putin a preferat sa se alieze cu Chirac si Schroeder. In perspectiva anului 2004, electoral si colo, si colo, asemenea sincope trebuie uitate. In fond, Rusia ramine totusi in preocuparile americanului de rind. Bush s-a pozat frumos cu presedintele rus, dar mai ales cu Sankt Petersurg-ul pe fundal. Imaginile vor fi folosite intens in clipurile campaniei electorale la anul.

Nu altfel va face Putin. Si pentru rusi, prezenta presedintelui american pe pamintul lor e o garantie in plus. Va fi pace, afacerile vor merge, asta inseamna mai putini bani bagati in inarmare. Este si o legitimare a lui Putin, ca un presedinte care prezinta incredere. Si lui imaginile luate acum ii vor folosi mult in campanie. Pentru rusi, americanii sint cistigatorii lungului conflict ideologic, politic si militar inceput in 1917, dupa puciul dat chiar la Sankt Petersburg de bolsevici, sub conducerea lui Lenin si Trotki. Nu am ideee daca s-a vorbit ceva in acest week-end despre „marea revolutie socialista din octombrie“, „salvele crucisatorului Aurora“, „asaltul palatului de iarna“ sau alte bazaconii vopsite in rosu.

Sigur, e preferabil sa vezi liderii puternici ai planetei ca isi dau mina. De cite ori aud declaratii belicoase rostite prin conferinte de presa de sefi de state, stiu ca se aduna nori negri. Si nu e in binele nimanui. Poate al citorva politicieni care se hranesc din amenintari, din atitarea urii, din frica tuturor. Asa ca tonul potolit cu care s-a vorbit la Sankt Petersburg, frazele aparent goale, strict protocolare, au darul sa ne linisteasca. Dincolo de festivitati, asadar, ceva ramine.