Ce este un Copil Indigo?

Mulţi părinţi ai zilelor noastre întâmpină dificultăţi în a-şi înţelege copiii. În funcţie de pregătirea lor intelectuală sau de mediul social din care fac parte, aceşti părinţi proiectează asupra copiilor lor tot felul de credinţe, dintre care unele pot fi adevărate, altele nu. Aceste etichete, convingeri şi credinţe provin din educaţia părinţilor şi din acea perioadă în care ei au trăit copilăria. Aceste etichete nu corespund însă cu personalitatea, cu structura psihică şi nici cu perioada în care se desfăşoară copilăria micuţilor pe care ei proiectează. Este posibil să avem acasă un copil diferit de ceea ce am fost noi ca şi copii şi să interpretăm această diferinţă în sens negativ. De aceea este important să încercăm să avem altă percepţie asupra copilului nostru. A fi diferit poate fi un atribut pozitiv şi copilul nostru să fie un copil special. Un Copil Indigo!
Ce este un Copil Indigo? Şi de ce îi numim Copii Indigo?
(extras din cartea „Copiii Indigo“, de Lee Carroll, Jan Tober)
Întâi definiţia: Un Copil Indigo este acel copil care prezintă un set nou şi neobişnuit de atribute psihologice şi are un model comportamental care nu a mai fost studiat până acum. Acest model conţine factori unici, care sugerează că toţi cei care au contact cu ei (în special, părinţii) trebuie să schimbe modul de a-i creşte şi de a se ocupa de ei, pentru a ajunge la un echilibru. A ignora asemenea modele comportamentale noi înseamnă să creăm în mintea acestei vieţi noi şi preţioase potenţialul unui dezechilibru şi al unei frustrări. Subiectul acestui articol este să identificăm, să descriem şi să validăm caracteristicile unui Copil Indigo.
Se pare că există câteva tipuri de Copii Indigo, dar, în lista următoare, vă putem da unele dintre cele mai obişnuite modele comportamentale. Se potrivesc ele cu cineva din cunoscuţii dumneavoastră? Iată zece din cele mai obişnuite trăsături ale Copiilor Indigo:
1. Ei vin în această lume cu sentimentul că sunt de viţă nobilă (şi adesea se şi comportă în acest fel).
2. Au sentimentul că „merită să fie aici“ – şi sunt surprinşi că toţi ceilalţi nu gândesc la fel.
3. Preţuirea de sine nu e o problemă pentru ei. Adesea le spun părinţilor „cine sunt ei“.
4. Au probleme în a accepta autoritatea absolută (autoritatea care nu dă explicaţii şi nu oferă posibilitatea de a alege).
5. Pur şi simplu, nu vor să facă anumite lucruri; de exemplu, le este foarte greu să aştepte la coadă.
6. Se simt frustraţi când sunt încadraţi în sisteme bazate pe ritualuri şi care nu necesită gândire creativă.
7. Adesea văd modalităţi mai bune de a face ceva – atât acasă, cât şi la şcoală – ceea ce îi face „spărgători de sistem“ (nonconformişti faţă de orice sistem).
8. Par antisociali, dacă nu sunt printre cei la fel cu ei. Dacă nu există în jurul lor şi alte persoane cu acelaşi gen de conştiinţă, adesea se interiorizează, considerând că nici un om nu-i înţelege. De cele mai multe ori, le este extrem de greu să suporte şcoala, ca organizare socială.
9. Nu reacţionează la impunerea disciplinei pe bază de „vină“, (de genul: „Aşteaptă până vine tata acasă şi află ce ai făcut“.)
10. Nu au reţineri când e vorba să vă spună de ce anume au nevoie.
Zece reguli de bază pentru a vă comporta cu Copiii Indigo:
1. Trataţi-i cu respect. Respectaţi-le existenţa în familie.
2. Ajutaţi-i să-şi creeze propriile soluţii de disciplinare.
3. Oferiţi-le posibilităţi de alegere în toate situaţiile!
4. Niciodată nu-i minimalizaţi, absolut niciodată!
5. Întotdeauna explicaţi-le de ce le-aţi spus să facă ceva. Ascultaţi aceste explicaţii voi înşivă. Nu cumva sună prostesc, ca în cazul formulei „pentru că aşa zic eu“? Dacă da, revizuiţi-vă modul de a vorbi şi schimbaţi-l. Vă vor respecta pentru asta şi vor aştepta să le vorbiţi. Dar, dacă le daţi ordine autoritare, dictatoriale, fără motive întemeiate, solide, aceşti copii vă vor desfiinţa. Nu vor asculta şi, mai mult, vă vor da lista cu motivele pentru care nu e bine! Uneori, puteţi aduce motive simple, ca: „pentru că mă poţi ajuta în felul ăsta – sunt foarte obosită azi“. Sinceritatea îi va câştiga mai mult ca orice altceva. Se vor gândi la ce le spuneţi şi apoi vor face întocmai.
6. Faceţi-i partenerii voştri în procesul de educare. Gândiţi-vă mult la acest aspect!
7. Când sunt bebeluşi, explicaţi-le tot ce faceţi. Nu vă vor înţelege, dar atitudinea voastră şi respectul pe care îl acordaţi vor fi simţite. Este o bază extraordinară pentru momentul în care vor începe să vorbească.
8. Dacă apar probleme serioase, testaţi-i înainte de a le da medicamente.
9. Oferiţi-le siguranţa că au sprijinul vostru. Evitaţi critica negativă. Spuneţi-le întotdeauna că-i sprijiniţi în tot ceea ce fac. Adesea vor înfăptui ceea ce le spuneţi – şi vă vor şoca mereu cu ceea ce fac. Apoi, sărbătoriţi împreună! Nu-i obligaţi să realizeze ceva, ci lăsaţi-i să facă totul, încurajându-i.
10. Nu le spuneţi cine sunt ei acum sau ce vor fi mai târziu. Ei ştiu mai bine. Lăsaţi-i pe ei să decidă ce anume îi interesează. Nu-i forţaţi să intre într-o meserie sau afacere a familiei numai pentru că aceasta a făcut familia voastră de generaţii întregi. Acest copil nu va urma, în nici un caz, tradiţia familiei.
Psih. Princ. Gina Chiriac, Centrul de Psihoterapie „Sfântul Grigorie Decapolitul“