Gazeta de Sud vă prezintă cele mai importante concluzii ale procurorilor DNA din rechizitoriul prin care aceştia l-au trimis în judecată pe Antonie Solomon, alături de Cornel Penescu şi de doi angajaţi ai hipermarketului PIC. Deşi dovezile directe privind mita pe care ar fi primit-o Solomon de la Penescu rămân sub semnul întrebării, documentul detaliază discuţiile dintre Penescu şi apropiaţii săi, inclusiv cele pe care le-a purtat cu Antonie Solomon şi cu Adrian Mititelu. În rechizitoriu, procurorii spun că fostul arhitect-şef, Daniel Mărculescu, a minţit la unele întrebări care i s-au pus la poligraf, că secretara primăriei, Nicoleta Miulescu, a fentat detectorul de minciuni spunând că este bolnavă după ce iniţial spusese că acceptă să fie testată şi că Antonie Solomon a refuzat categoric să fie testat. Documentul arată şi cum au încercat oamenii lui Penescu să-l mituiască pe fostul comisar-şef al Gărzii de Mediu Dolj, Manu Costache. Rechizitoriul înfăţişează un lucru halucinant despre competenţa unor angajaţi din primărie. De exemplu, fostul arhitect-şef, Daniel Mărculescu, le-a spus procurorilor că habar nu avea de faptul că hipermarketul PIC fusese ridicat fără autorizaţie de construire. Asta denotă ori prostie, ori încercare de a face pe prostul.
DNA consideră că indubitabil Solomon a primit mită şi se bazează pe coroborarea convorbirilor telefonice şi a contabilităţii paralele pe care o ţinea Penescu. Prima convorbire la care fac referire procurorii este aceea dintre Penescu şi Adrian Mititelu, martor în acest dosar, din data de 19 mai 2009.
Cornel Penescu: „Aicea, vezi, nu mi-a rezolvat, el ca un tupeu a venit… Nu să le dea bani mulţi ăstora la Craiova să ia şi autorizaţie, ăştia nu i-au dat, până nu am venit eu să…“.
Adrian Mititelu: „Da, da“.
Cornel Penescu: „Da. Deci ăsta e şmecher. Nu Solomon e prost. Nu, deci, dacă e, vii, te înţelegi cu el, îi spui: «Bă, îţi dau atâta, dar numai după ce mi-ai rezolvat treaba». Să nu-i dai nimic înainte, că el o să încerce, ştii?“.
Adrian Mititelu: „Păi nu e vorba de-aia… Problema e că, la a mea, în lege spune foarte clar, nici nu spune nimic de litigiu. Spune să ai proprietate, aia, printre altele, aaa…“.
Cornel Penescu: „Păi sunt convins“.
Adrian Mititelu: „Păi ce-ar însemna să stăm 20 de ani cu …?“.
Cornel Penescu: „Zâzania că «Păi sigur, dacă tu găseşti o soluţie e bine». Nu să apelezi la c… ca ăsta. Nu scapi, e, îţi cere, 30-40-50. Eu i-am dat atuncea…“.
Adrian Mititelu: „Nu e problemă, păi, că, nu văd cum… Adică nu mi se pare corect, Cornele, stai puţin, că… dacă în lege spune clar ce condiţii trebuie şi eu le îndeplinesc. Şi uite şi tu, am toate aprobările ca să se apuce ăştia, austriecii, de treabă şi asta e singura chestie care îmi mai trebuie“.
Cornel Penescu: „Dacă nu te descurci, îmi zici şi ţi-l trimet pe G. la tine, că vine. Îi spun: «Bă du-te la el, îi scoţi şi tu alea, şi…», te înţelegi cu el, că vine“.
Adrian Mititelu: „Bă unul …(neinteligibil)… un papagal“.
Cornel Penescu: „Bă, papagal, papagal, da’ mi-a… rezolvat mă nişte lucruri, stai liniştit că mi-a mai rezolvat, dă-l în p… mea, mi-a scos şi de la rezerva de stat când mi-a trebuit. E papagal, păi da’ tu eşti şmecher, tu-l vezi, da’ ăia de la minister, ăia sunt nişte proşti. Se duce ăsta, spune că sună nu ştiu pe care general, face, drege. P… mai şi, mai şi cunoaşte pe Văcăroiu. Îi păcăleşte pe fraieri, înţelegi tu? Păi tu, normal că e papagal în comparaţie cu tine, da’… ca ăia de la minister nu e papagal. El e deştept“.
Adrian Mititelu: „Da“.
Cornel Penescu: „Deci, mie mi-a scos, mi-a luat scoaterea fără nici un fel de problemă atunci. A venit cu ea… pe prefect, îl îmbârligase pe prefectul ăsta de aici, de la Dolj, să ştii. Da’ nu l-a îmbârligat pe S. Prefectul, cum venea, îl primea ca pe ministru, că m-am dus şi eu odată cu el la prefect. Că prefectul ăsta e mai prost, nu ştiu dacă ţi-ai dat seama“.
Adrian Mititelu: „Da, cred că l-a recomandat cineva din PD“.
Cornel Penescu: „Da, păi nu, el are… deci el asta e meseria lui mă, deci comisionar. Are oameni peste tot, mare lucru nu le dă, are tupeu, îl pune pe ăla, hai d-le, e cu tupeu. Te rog, ajută-mă şi pe mine aicea, că eu nu… după aia eu d-abia scap de el“.
Adrian Mititelu: „Nu, e prostie, mă băiatule. E prostie multă, mă C., mă“.
Cornel Penescu: „Bă, prostie e peste tot, dar cer bani toţi, ştii cum e…“.
Adrian Mititelu: „N-am văzut în viaţa mea aşa ceva“.
Cornel Penescu: „Da’ vezi, dacă nu te descurci, îmi spui şi îţi trimet pe ăsta. Şi te înţelegi şi tu cum poţi, nu, îi zici… ăsta e, pe bani se face treaba cu el. Vezi şi tu, încerci şi cu… 20.000, şi cu 10.000, îl iei de jos, că tot o vrea. Habar n-am! Eu i-am dat atunci mulţi, că eu i-am dat f… în gură că îmi ia şi autorizaţie. Şi dup-aia… i-am mai scăzut eu din ei, da’ tot mi-a apucat vreo 70.000 atuncea ca… pe p… mă-sii. Nenorocit!“.
Habarnistul arhitect-şef
Iată ce a declarat procurorilor fostul arhitect-şef, Daniel Mărculescu, pe care aceştia îl bănuiesc că a minţit. „Verificând documentaţia depusă de SC PIC SA Piteşti pentru obţinerea autorizaţiei de construire, aflată la sediul Serviciului Teritorial Piteşti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, declar că pot spune că documentaţia depusă în data de 18 noiembrie 2005 a fost identică cu cea depusă în data de 16 martie 2006, singura diferenţă care există între cele două cereri este aceea că ultima a primit viză juridică, însă nu cunosc din ce motiv, eu neştiind dacă există sau nu un litigiu cu privire la terenul în cauză. Cu prilejul audierii mele, constat că cererea SC PIC SA Piteşti a fost formulată în aceeaşi zi în care au fost emise acordul unic şi autorizaţia de construire, respectiv în data de 16 martie 2006.
Nu cunosc dacă la momentul emiterii autorizaţiei litigiul privind terenul pentru care depusese SC PIC SA cerere pentru autorizarea executării construcţiei a fost soluţionat în vreun fel.
Îmi recunosc semnătura şi pe autorizaţia de construire nr. 303 din data de 16 martie 2006 de la rubrica «arhitect-şef».
În momentul emiterii autorizaţiei de construire nr. 303 din data de 16 martie 2006, eu personal nu am avut cunoştinţă despre faptul că SC PIC SA Piteşti demarase lucrările de construire a magazinului şi că organele de control din cadrul Primăriei municipiului Craiova, judeţul Dolj, amendaseră societatea respectivă şi dispuseseră sistarea lucrărilor încă din luna noiembrie 2005.
Dacă aş fi ştiut acest lucru, eu personal nu aş fi semnat acordul unic nr. 311/16 martie 2006 şi autorizaţia de construire nr. 303/16 martie 2006. Menţionez că mie personal nu mi s-au oferit bani sau bunuri pentru a semna autorizaţia de construire nr. 303 din data de 16 martie 2006 şi nici nu cunosc dacă alt funcţionar din cadrul Primăriei municipiului Craiova a primit bani sau bunuri pentru a nu-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile de serviciu legate de emiterea acestei autorizaţii.
În urmă cu aproximativ o săptămână am fost contactat telefonic de către primarul A.S., care m-a rugat să-i spun părerea cu privire la autorizaţia de construire pentru SC PIC SA Piteşti, în sensul dacă a fost respectată legislaţia în domeniu.
Nu-mi explic care a fost motivul ca după peste trei ani de zile să fiu apelat de către primarul municipiului Craiova, A.S., şi să fiu întrebat dacă autorizaţia emisă respectă dispoziţiile legale“, a spus Mărculescu. Supus testului cu poligraful, Mărculescu nu ar fi răspuns sincer la întrebările 7 şi 9. „Specialistul a precizat că prezenţa modificărilor de trasee, în raport cu răspunsurile date la întrebările relevante ale cauzei, este interpretată ca reprezentând neconcordanţă sub aspectul veridicităţii între efectele întrebărilor resimţite în plan psiho-fiziologic şi conţinutul informaţional, material faptic pe care aceste răspunsuri îl susţin.
Întrebările la care martorul a prezentat comportament simulat sunt:
7 – „Este adevărat că dvs. aţi primit vreo dispoziţie din partea primarului S.A., v-a constrâns în vreun fel acesta pentru a semna autorizaţia de construire a H.P. din Craiova?“. Răspuns: NU.
9 – „Este adevărat că dvs. cunoaşteţi faptul că primarul S.A. a primit o anumită sumă de bani de la P. C. pentru a elibera autorizaţia de construire a H.P. din Craiova în 16 martie 2006?“. Răspuns NU.
Penescu: Fă-mi rost de 10.000 de euro!
Pe 8 noiembrie 2006, procurorii au interceptat o convorbire telefonică între inculpatul Penescu şi un subordonat de-ai săi, în care se vorbea despre problema transportului, iar, la finalul discuţiei, Penescu s-a hotărât să se deplaseze personal la Solomon pentru a rezolva problema cu transportul, motiv pentru care îi spune sus-numitului: „Mă duc eu pe la el, n-am încotro! Hai pa!“. Imediat, în cursul aceleiaşi zile, acesta l-a sunat pe Solomon, convorbire înregistrată la ora 14.05.
A.S.: „Da. Da“.
P.C.: „Să trăiţi, domn primar, ce faceţi?“.
A.S.: „Cine e?“.
P.C.: „C.P., de la P.“.
A.S.: „Cornele, te îmbogăţeşti, sunt la audienţe în Craioviţa“.
P.C.: „Mâine sunteţi pe-acolo?“.
A.S.: „Sunt. Te aştept. Vino“.
P.C.: „Hai că trec pe la dumneavoastră. Pe la ce oră să trec?“.
A.S.: „Păi când vrei, n-auzi că sunt acolo. Sunt… de la şapte jumate, de la opt până la…“.
P.C.: „Pe la unu, aşa?“.
A.S.: „E bine, mă suni şi ne vedem“.
P.C.: „Între unu şi două vin pe la dumneavoastră“.
A.S.: „Bine, Cornele, te aştept. Pa“.
În altă convorbire, Penescu îl anunţă pe Solomon că vine la el:
A.S.: „Da!“.
P.C.: „Să trăiţi, domn primar, sunteţi la primărie?“.
A.S.: „Ajung într-un… sfert de oră“.
P.C.: „Aşa, păi atuncea vin eu pe la… două fără douăzeci la dumneavoastră“.
A.S.: „Da, deci sunt pe şantier la… zii la… în faţa prefecturii, dau un tur şi vin acolo la primărie. Deci, în zece minute, un sfert de oră sunt, da?“.
P.C. : „Bine“.
A.S.: „Te aştept, C., pa!“.
Ulterior întâlnirii cu Solomon, Penescu l-a sunat pe angajatul său, U.B., spunându-i că s-a întâlnit cu primarul, că a rezolvat problema, iar acesta să meargă a doua zi la primar pentru a discuta în concret despre transport:
P.C.: „Şi… să-i spui tu cum ai vrea, din sfert în sfert de oră e bine să vină autobuz?“.
U.B.: „Ar fi bine. Da. Din sfert în sfert de oră, un microbuz“.
În după-amiaza aceleiaşi zile, la ora 17.11, Penescu l-a apelat pe celălalt acţionar al firmei, fratele său, Ion, spunându-i că s-a întâlnit cu Solomon şi că i-a dat suma de bani:
P.C: „Da“.
P.I.: „Mâine… e nevoie şi de mine să fiu aicea, că eu o să merg la Craiova mâine?“.
P.C.: „A! Păi nu, acum nici nu ştiu, ei dacă… vin încoace numai dacă… rezolvă de dimineaţă cu autobuzele şi cu astea, că mâine… vorbii la S., fusei, îi dădei ăia şi îi spusei că mâine îi trimet p-ăştia (U.V.B. şi S.D.G. – n.n.) să-i spună exact ce vrea, ştii?“.
P.I.: „Aha!“.
P.C.: „Şi mâine se întâlneşte cu ăsta (S.A. – n.n.). Acum când or termina şi dup-aia vin încoace“.
Penescu: Dă-i şi tu o şpagă!
Procurorii spun că Penescu a încercat să-l mituiască şi pe fostul comisar de la Garda de Mediu Dolj, Manu Costache, dar nu a reuşit. Pe 8.11.2006 au fost interceptate patru convorbiri telefonice purtate la ore diferite, între Penescu şi S.D.G.
P.C.: „Da“.
S.D.G.: „Alo, bună dimineaţa, domnu’ C.“.
P.C.: „Salut tată …(neinteligibil)…“.
S.D.G.: „De ce v-am sunat… Am probleme cu cei de la Mediu, au venit ieri în control la noi“.
P.C.: „Aşa!“.
S.D.G.: „A rămas să mă duc eu aseară, să vin aici cu A.T., că el a făcut o cerere către ei şi astăzi m-a chemat ăsta, şeful lor, comisarul-şef… a… S.F.“.
P.C.: „Aşa!“.
S.D.G.: „Şi că îmi dă amendă 150 de milioane că n-avem autorizaţia asta de mediu, că el a venit în luna august la noi, la construcţii şi a spus să ne facem autorizaţia, de atunci nu s-a făcut nimic. Dacă nu le plătim amenda, închide magazinul că… d-ale lor, ştiţi cum sunt“.
P.C.: „Dă-i şi tu o şpagă!“.
S.D.G.: „Am fost la el, am vorbit, i-am spus: «Domn’e, spuneţi cum, spuneţi ce să fac, n-am cum să vă plătesc amenda, vă daţi seama, d-abia am deschis, vă plătesc amenda, zic, n-am cum»“.
P.C.: „Şi ce a zis?“.
S.D.G.: „Că-mi dă amendă… 150 de milioane. Să vin azi la el, la ora 12.00“.
P.C.: „Păi dacă… şi n-o să te duci, să-i zici că-i dai şi tu: «Ia, domn’e, şi mata d-aici zece milioane şi ajută-mă!»“.
S.D.G.: „Da“.
P.C.: „Da? Sau te duci la el: «Domn’e, ajută-mă, domn’e, să iau autorizaţie!». Da? «Şi-ţi plătesc dumneatale, că mă consiliezi, mai bine ceva, decât să…». Ai curaj să-i zici?“.
S.D.G.: „Cum să n-am curaj să-i spun?!“.
P.C.: „Asta te duci şi-i zici să…“.
S.D.G.: „Spun, de ce să n-am curaj!“.
Şi a încercat, dar nu a reuşit.
P.C.: „Alo!“.
S.D.G.: „Bună ziua domnu’ C., D. sunt“.
P.C.: „Salut!“.
S.D.G.: „Domnu’ C., nu vor, nu mă înţeleg cu ăsta, nu vrea nimic“.
P.C.: „Ce anume?“.
S.D.G.: „Nu mă înţeleg cu comisarul ăsta, nu vrea, să ştiţi!“.
P.C.: „Aşa!“.
S.D.G.: „«Ce, mă, face, îmi dai mită mie, eu sunt comisar-şef!». «Nu e, domn’e, mită, a fost… am omis noi să facem lucrul ăsta, asta e, s-a întâmplat, suntem de bună-credinţă, au fost…»“.
Potrivit rechizitoriului, Antonie Solomon a refuzat categoric să fie testat cu poligraful.
De asemenea, Nicoleta Miulescu a fentat detectorul de minciuni. „Martora M.N., secretarul Primăriei municipiului Craiova, cea care a semnat şi autorizaţia de construire pentru H.P., deşi a acceptat testarea, în vederea detectării comportamentului simulat, este indubitabil faptul că a fost o acceptare formală, deoarece a doua zi după ce a acceptat şi urma să fie supusă testării, a prezentat un document medical întocmit în preziua testării, din care rezultau afecţiuni care împiedicau efectuarea testării psihologice“.
