„Naşul“ Blatter conduce cu o mână de fier organizaţia care manipulează fonduri de miliarde de dolari.
Fotbalul nu mai este de multă vreme un sport pentru FIFA, organizaţia care conduce la nivel mondial „sportul rege“. Fotbalul a devenit o uriaşă sursă de venituri şi a transformat FIFA într-o organizaţie dominată de şantaj, luare de mită, alegeri trucate şi foarte mulţi bani „murdari“. Elveţianul Joseph Blatter, cel care conduce acest uriaş „organism“, nu este străin de ceea ce se întâmplă în curtea sa. Cel puţin aceasta este concluzia la care au ajuns reporterul britanic de investigaţii Andrew Jennings, care a scris două cărţi explozive, „Fault“ şi „Cartonaşul roşu“, precum şi conaţionalul său David Yallop, care a publicat cartea „Cum au trucat partida“.
Fondată pe 21 martie 1904, FIFA îşi are sediul în Elveţia, la Zürich, şi a fost condusă până în prezent de opt preşedinţi. Actualul boss, elveţianul Joseph „Sepp“ Blatter, este în funcţie de 11 ani. Atât Andrew Jennings, cât şi David Yallop consideră că alegerile din 1998, în urma cărora „Marele Sepp“ a devenit preşedinte al FIFA, au implicat practici presupuse de corupţie.
Joseph Blatter a devenit secretar general al FIFA în 1981. Sfătuit de Michel Platini, actual conducător al UEFA, Blatter a candidat pentru funcţia de preşedinte al FIFA şi a fost ales în 1998. Pe 29 mai 2002 a fost reales în funcţie, iar la Congresul FIFA de la Doha din 2003 i s-a prelungit în mod excepţional mandatul cu un an. Blatter a câştigat un al treilea mandat în 2007, care va expira în 2011.
Conform site-ului descopera.ro, Andrew Jennings şi-a petrecut patru ani pentru a pătrunde în culisele întunecate ale Federaţiei Internaţionale de Fotbal. El a reuşit astfel să-i deconspire pe oficialii FIFA, care pun ambiţiile personale şi banii mai presus de jucători şi de suporteri, devenind unul dintre cei mai aprigi contestatari ai lui Blatter. „Cruciadei“ lui Jennings i s-a alăturat, în 2002, şi secretarul general al FIFA, Michel Zen-Ruffinen, care l-a acuzat pe şeful său de nereguli financiare, corupţie şi manipulare de conturi. În cele din urmă, Zen-Ruffinen a fost înlocuit cu un apropiat al lui Platini, francezul Jerome Valcke.
Cum se alege un preşedinte
Într-o dimineaţă de noiembrie din 1998, în interiorul hotelului Meridien din Paris, zeci de delegaţi FIFA s-au adunat pentru a trece la alegerea noului preşedinte, candidaţii fiind suedezul Lennart Johansson, preşedintele UEFA la acea vreme, şi Joseph Blatter. La un moment dat, mai mulţi oameni au împărţit plicuri albe unor delegaţi, iar după o oră s-au petrecut câteva lucruri cu adevărat remarcabile. Cel puţin 18 reprezentanţi ai ţărilor africane şi-au schimbat opţiunea de vot şi au hotărât să nu-l mai sprijine pe Johansson. Reorientarea spre Blatter pare să fi fost stimulată de plicurile albe din mâinile celor care s-au perindat prin sală: 5.000 de dolari pe loc, 5.000 după vot.
Tabăra lui Blatter a negat că ştie ceva despre vreo cumpărare de voturi, însă a confirmat că delegaţii au primit sume de bani în plicuri la hotelul Meridien din Paris, în timpul congresului FIFA din 1998. Explicaţia a fost hilară: s-au plătit avansuri băneşti pentru asociaţiile naţionale, din suma de 250.000 de dolari pe care o primesc anual membrii mai săraci ai FIFA. Apoi s-a trecut la vot: Blatter 118 – Johansson 80.
Drepturile pentru Mondiale, o afacere de miliarde
Blatter s-a implicat activ în vânzarea drepturilor pentru Cupele Mondiale: drepturile de difuzare a jocurilor la TV în fiecare ţară din lume şi drepturile de a pune logoul FIFA şi cuvintele „World Cup“ pe produse alimentare sau pe echipamente sportive. A fost o ocazie foarte bună pentru Blatter să-şi demonstreze „capacităţile“ manageriale într-o afacere de mai multe miliarde de dolari.
Un scandal imens s-a produs din cauza modului în care au fost acordate drepturile de difuzare a meciurilor pentru CM din 2002 şi din 2006. În urma tratativelor, drepturile de difuzare a meciurilor de fotbal trebuia vândute celui mai mare conglomerat media din lume, Bertelsmann, prin subsidiarele TV americane IMG şi UFA, însă acestea au fost vândute surprinzător către ISL. Maşinaţiunea a fost evidentă abia în momentul în care în contul FIFA a ajuns un virament bancar în valoare de un milion de franci elveţieni dinspre ISL, fără a exista vreun contract care să justifice această plată. Acest lucru a generat suspiciuni în lumea fotbalului mondial şi printre jurnalişti, iar chestiunea este încă dezbătută din punct de vedere legal.
