„Regele“, care a fost desemnat în 1999 fotbalistul român al secolului, a împlinit ieri 44 de ani.
Cel mai bun fotbalist român din toate timpurile, Gică Hagi, a împlinit ieri 44 de ani. Fost căpitan şi selecţioner al reprezentativei României, „Regele“ a început fotbalul în formă organizată în aprilie 1975, când a ajuns la Farul Constanţa, unde a fost luat în primire de antrenorul Iosif Bukossi. La 11 ani, Gică Hagi evolua în prima sa competiţie, „Cupa Speranţelor“, pentru ca în 1978 să fie legitimat la clubul de pe Litoral.
În 1980, Hagi a fost cooptat în proiectul „Luceafărul“ – echipa naţională de juniori -, pentru ca doi ani mai târziu, la 17 ani, şapte luni şi şase zile, să debuteze în Divizia A, în partida SC Bacău – Farul Constanţa, scor 3-0. După numai un an, Gică îşi facea debutul la echipa naţională, în mandatul lui Mircea Lucescu, într-o partidă cu Norvegia, susţinută de tricolori la Oslo, pe 10 august 1983, scor 0-0.
În anul 1983, Hagi a devenit jucătorul Sportului Studenţesc, echipă cu care a ocupat locul al doilea la sfârşitul sezonului 1984-1985. Evoluţiile sale de excepţie au atras privirea cluburilor departamentale Steaua şi Dinamo, oficialii grupării „roş-albastre“ reuşind să ajungă la un acord cu cei de la Sportul Studenţesc pentru un împrumut.
La nici o jumătate de an, Hagi înscria pentru Steaua unicul gol al Supercupei Europei, de la Monte Carlo, în partida cu Dinamo Kiev. La finalul sezonului, el nu a mai revenit în „Regie“, aşa cum se convenise prin contract, şi a rămas la Steaua, de unde în 1990 a plecat la Real Madrid în schimbul a patru milioane de dolari.
Palmaresul lui Hagi în primul eşalon din România totalizează 223 de meciuri şi 141 de goluri, trei titluri de campion şi trei Cupe ale României. Gică Hagi a fost de două ori cel mai bun marcator din campionatul României, în sezoanele 1984/1985 şi 1985/1986.
A scris istorie la Galata
În perioada petrecută în Spania, Hagi a evoluat la cele două mari forţe din Primera Division: Real Madrid (1990-1992, 19 goluri în 64 de meciuri) şi FC Barcelona (1994-1996, şapte goluri în 36 de partide).
Intrată într-un con de umbră, cariera lui Hagi a fost resuscitată de antrenorul care l-a selecţionat şi în echipa naţională, Mircea Lucescu. Între Madrid şi Barcelona, Hagi a îmbrăcat tricoul Bresciei (1992-1994).
După perioada „catalană“, Hagi a decis să vină în Turcia, unde a evoluat între 1996 şi 2001. Transferul la Galatasaray a însemnat renaşterea sa ca fotbalist. În tricoul echipei din Istanbul, Gică Hagi a jucat 167 de meciuri şi a înscris 78 de goluri. A adunat patru titluri de campion şi două Cupe ale Turciei, o Cupă UEFA şi Supercupa Europei. Galatasaray a fost clubul unde Hagi şi-a încheiat cariera.
„Regele“ a jucat la şase turnee finale
Gheorghe Hagi, supranumit de presa internaţională „Maradona din Carpaţi“, a fost recordmanul echipei naţionale: cele mai multe banderole de căpitan, cele mai multe selecţii şi cele mai multe goluri. Seria recordurilor a fost întreruptă de Dorinel Munteanu, care a devenit cel mai selecţionat jucător din istoria naţionalei tricolore. Hagi rămâne golgheterul all-time, cu 35 de goluri. Având 125 de meciuri la naţională, el a participat la trei ediţii ale Campionatului European (1984, 1996 şi 2000), precum şi la trei Cupe Mondiale (1990, 1994 şi 1998). După ediţia din 1994 a CM, a ieşit al patrulea în ancheta anuală a revistei France Football, care acordă trofeul Balonul de Aur. La sfârşitul anului 1999, a fost desemnat fotbalistul român al secolului, iar pe 24 aprilie 2001, sub titulatura „Gala Hagi“, i s-a organizat un meci festiv de retragere pe stadionul „Lia Manoliu“, arenă care ulterior a fost demolată.
Odată cu încheierea carierei de jucător, Gheorghe Hagi a ales-o pe cea de antrenor, care nu i-a adus, deocamdată, mari realizări. El a fost selecţionerul naţionalei României, după care a pregătit două echipe de club din Turcia, Bursaspor şi Galatasaray Istanbul, precum şi formaţiilor româneşti Poli Timişoara şi Steaua Bucureşti.
