Preturile destul de piperate ale abonamentelor si biletelor, coroborate si cu infrângerile din perioada precompetitionala, au alungat fanii Stiintei de pe stadionul „Ion Oblemenco“, care in trecut era un adevarat „vulcan“.
Au fost intotdeauna prezenti, au luptat impotriva tuturor celor care au ponegrit culorile alb-albastre, au fost multi, au reprezentat sudul cu brio si au capatat respectul in intreaga lume. De ce? Raspunsul este simplu: au fost unici. Si asta o spune istoria. „…Fericire pe teren. Fericire in tribune. Festival pe Unirii. Strada principala a Craiovei e inundata de olteni. Cu steaguri. Cu tobe. Cu trompete! Cea mai buna si cea mai iubita echipa de fotbal din România a pasit, printr-o daruire impinsa pâna la sacrificiu, in turul patru al Cupei UEFA“, relata Gheorghe Mitroi, in Scânteia, pe 9 decembrie 1982, dupa meciul Craiova – G. Bordeaux. Momentele de glorie au continuat si Universitatea reusea sa invadeze sufletelor tuturor celor care au ignorat uniformele si regimul, stema Stiintei fiind venerata in mai toate colturile tarii.
Traditia nu a murit
Cu toate ca necazurile au curs lant, oltenii au ramas in picioare, sperând ca Dumnezeul lor nu doarme si le va oferi, in viitor, sansa sa se bucure din nou, sa fie primii. Si asta pentru ca idealurile au fost mereu aceleasi, iar speranta n-a murit.
„Nu mi-a venit sa-mi cred ochilor când am vazut ce era in tribune cu trei ore inainte de inceperea meciului. Am zis ca nu poate fi adevarat. Mai mult decât atât, am auzit ca afara au ramas peste zece mii de oameni cu biletele in mâna, pentru ca nu mai aveau unde sa intre pe stadion. N-am stiut niciodata ca voi ajunge sa joc la Craiova, dar ceea ce am vazut astazi depaseste orice inchipuire!“, spunea Jean Vladoiu, dupa Craiova – Steaua 2002-2003, fiind completat de unul dintre simbolurile Stiintei, Petre Deselnicu: „Suntem singura echipa care ar fi putut sa nu joace, pentru ca nu aveau loc spectatorii pe stadion !“.
Oltenia, patria fotbalului românesc
S-au mai scurs ceva ani intre timp, dar publicul craiovean a ramas acelasi, pentru ca stadionul „Ion Oblemenco“ a fost, este si va fi locul sacru, biserica tuturor oltenilor, locasul in care orice suflet alb-albastru vine sa se roage. „…E greu de crezut ca mai exista undeva, prin tara, atât devotament si suflet cât pune suporterul oltean. Juvetii sunt facuti din fotbal. Il respira, il manânca, il divinizeaza si te poarta, indiferent ca esti in alb-albastru sau in tricolor, pe aripile unei victorii tunatoare ca un tsunami. Tulburatoare atmosfera, va multumim!“, au fost cuvintele lui Horia Ivanovici, dupa România-Bosnia.
„Intr-un singur an petrecut in Banie, pot spune ca am intâlnit cei mai dulci fani. Când vin pe stadionul «Ion Oblemenco» este un sentiment special, pe care nu pot sa-l descriu in cuvinte…“, puncta Cristi Chivu.
Noua echipa nu prezinta incredere
O data cu retrogradarea echipei lucrurile s-au mai schimbat, chiar daca noua guvernare a reusit sa readuca Universitatea pe linia de plutire. Fanii Stiintei s-au lamurit ca idealurile lor au mai primit din nou amânare, chiar daca patronul Adrian Mititelu viseaza cu ochii deschisi. Publicul nu s-a resemnat, dar stie ca Gargalie si ai lui nu pot emite pretentii in momentul actual, partidele amicale din perioada precompetitionala spunând totul despre subtirimea lotului alb-albastru. Scepticismul suporterilor a inceput sa-si spuna cuvântul, numarul acestora diminuându-se vizibil, si, cu toate ca in sinea lor se simt vinovati, au preferat sa se retraga in umbra, fiind ajutati chiar de conducerea actuala. Cu toate ca biletele si abonamentele s-au mai ieftinit, pretul unui bilet variind intre zece si 20 de lei noi, iar al unui abonament intre 50 si 750 de lei, suporterii nu s-au inghesuit sa cumpere. Pâna ieri dupa-amiaza, numarul abonamentelor vândute nu a atins nici macar cota 200, pentru ca publicul de pe „Ion Oblemenco“ s-a saturat sa fie amagit, iar votul de incredere nu a mai fost acordat instantaneu celor care doar promit. Fara fapte, totul devine trecut.
