Imediat dupa instalarea in functia de antrenor principal, Marian Bondrea a luat citeva masuri in privinta lotului de jucatori, cei vizati fiind „stranierii“. Noul tehnician i-a trimis la Universitatea II pe toti jucatorii straini adusi in aceasta iarna – Stefanovic, Gavalovski, Edu Magri, Marquinhos si Alexandre Negri -, iar apoi a impus rezilierea contractului cu Vivi Rachita.
– In decurs de citeva zile ati decis retrogradarea a cinci straini la echipa a doua si indepartarea lui Rachita… Cu alte cuvinte, cei sase jucatori ar fi principalii vinovati de situatia critica a Universitatii?
– Nu, nu asa se pune problema. De cind am fost numit antrenor principal, m-am gindit la foarte multe solutii de redresare a situatiei actuale si, printre altele, am considerat ca un prim pas ar trebui facut prin restringerea lotului. De ce? Erau foarte, foarte multi jucatori prin vestiar si, in aceste conditii, era si foarte greu sa lucrez. Stind foarte mult de vorba cu cei de la club, colaboratorii mei directi, dar si cu alti oameni implicati in fenomen, am ajuns la concluzia ca aceia pe care i-ati mentionat mai sus, cei sase, au dat un randament destul de slab pina in prezent la antrenamente, dar mai ales in jocurile oficiale si amicale desfasurate. Ba mai mult, unii dintre ei erau accidentati pe o perioada mai lunga de timp. Practic, pentru noi este, cum sa spun, urgenta zero. Nu aveam timp de asteptat. Incarcau inutil schema…
– Totusi…
– Mai era inca o problema, aceea a comunicarii. Existau dificultati de comunicare: atit intre noi, antrenorii, si jucatorii straini, cit si intre ei pe teren, aceasta din urma fiind foarte importanta. In consecinta, am considerat ca nu mai este timp de incercari, mai ales ca nici unul dintre straini nu reprezenta o certitudine, o siguranta. Nu erau jucatori cu o cariera bazata pe rezultate sau, ma rog, fotbalisti care ar fi putut sa modifice, la un moment dat, desfasurarea jocului.
– Bine, dar am ramas in atac, de exemplu, cu un singur virf autentic. Ce solutii ati gasit sau aveti de gind?
– Cum sa spun? Ceilalti erau numiti probabil virfuri… De ce afirm asta? Nu au demonstrat in teren ca ar fi virfuri de Universitatea. Doar cu numele! Nici macar nu stim daca erau virfuri foarte talentate sau daca au obtinut rezultate vreodata. Pe baiatul asta sirb (Stefanovic – n.r.) l-am urmarit de la inceput pina la sfirsit intr-un meci amical cu echipa amatorilor din Verona si am constatat ca n-a reusit sa treaca niciodata de vreun jucator amator! Ma indoiesc ca ar putea face treaba in campionatul nostru, cu adversari superiori amatorilor din Verona si in conditiile de acum, adica presiune, stres etc.
„Sintem obligati sa ne gindim la viitor“
– Ar fi posibila schimbarea sistemului de joc, adica vreti sa reveniti la 3-5-2?
– Astazi dupa-amiaza (ieri – n.r.) avem un joc-scoala in care voi incerca ambele variante, 4-4-2 si 3-5-2. Nu stiu acum (ieri dimineata – n.r.) ce sa zic…
– Ideea cu eventuala revenire la sistemul 3-5-2 apartine antrenorului Bondrea sau jucatorii v-au cerut?
– Am incercat sa obtin cit mai multe informatii despre trecut. Mai toate informatiile obtinute converg spre ideea ca in sistemul 3-5-2 jucatorii din lotul actual al Universitatii ar avea o evolutie mai buna. Sa vedem…
– L-ati cooptat in colectivul tehnic pe antrenorul Drinceanu. Vor urma si alte modificari?
– In privinta lui Ovidiu Drinceanu, povestea este destul de simpla: el este un antrenor care ar putea sa faca mult mai multe lucruri pentru Universitatea in prezent. Am nevoie si de observarea atenta a jocului adversarilor, cit si de o privire prin „curtile“ altora, adica sa vizam si o perspectiva. Chiar daca urgenta „number one“ este mentinerea echipei in Divizia A, sintem obligati sa ne gindim si la viitor, adica mergem pe mai multe fronturi.
„Avem nevoie de sustinerea publicului“
– Vineri va reintilniti, dupa citiva ani, cu suporterii de pe „Ion Oblemenco“. Meci greu…
– Sigur, partida cu Sportul Studentesc este dificila. Din punctul meu de vedere, cam toate meciurile de acum inainte vor avea acelasi nivel de dificultate, indiferent ca echipele pe care le intilnim sint situate in partea a doua a clasamentului sau in partea superioara. Incarcatura va fi aceeasi. Revenind la intilnirea de vineri din nocturna, cu Sportul: pentru mine este o emotie suplimentara, deoarece nu ne-am vazut cam de mult… Sper ca admirabilii suporteri ai Universitatii sa tina cont de situatia echipei si sa-si dea seama ca tocmai acum, mai mult poate ca niciodata, este nevoie de cel de-al „12-lea“ jucator, publicul. Cum se stie, prietenul adevarat la nevoie se cunoaste. In acest context, as aminti exemplul Timisoarei. „Poli“ are in permanenta in suporteri un sprijin deosebit, nici nu gasesc cel mai potrivit cuvint. Suporterii Timisoarei sint, cum sa spun, mai mult decit… suporteri! Cred ca si pe „Ion Oblemenco“ ar putea fi un asemenea public, aproape de echipa noastra si care sa tina cont de presiunea care este asupra Universitatii.
– Ce ziceti de situatia lui Plesan?
– Deocamdata, nu ma pot pronunta. Luni dupa-amiaza, de exemplu, se simtea mai bine ca duminica. In dimineata asta (ieri – n.r.) nu mi-a raspuns la telefon. Poate are alt numar, poate nu-mi cunoaste numarul, cine stie? Ne vom vedea astazi dupa-amiaza (ieri – n.r.) la teren si voi vedea cum se simte. L-am trimis si la un medic ortoped din Craiova pentru o consultatie. In prezent, Plesan este incert pentru meciul de vineri, dar mai sint citeva zile. Mai am o problema in lot: nu stiu in ce conditii revine din Macedonia internationalul de tineret Moti, mai ales ca el ajunge la echipa destul de tirziu, abia joi seara, iar vineri avem meciul cu Sportul.
