Nivelul ridicat al poluării sonore stă la baza unor afecţiuni cum ar fi nevroza astenică, migrena, surditatea, tulburările digestive. Sunetele pu-ternice scad rezistenţa organismului la efort şi diminuează capacitatea de concentrare şi de memorare.
Civilizaţia actuală este generatoarea multor agenţi poluanţi, în contextul cărora zgomotul reprezintă o noxă, un veritabil „inamic public" ce ne pândeşte atât din interiorul casei, cât şi din afara ei.
Aşa-numitul „sindrom de luni dimineaţa" (Black Monday), de care se vorbeşte atât de mult în ultimul timp, este o realitate pe care o putem observa mai ales la copiii noştri. Acest sindrom, care constă în oboseală, cefalee, inapetenţă, indispoziţie, irascibilitate şi randament intelectual scăzut, este, după cum s-a şi demonstrat experimental, expresia particulară a expunerii la multiple şi complexe surse de zgomot în cursul diverselor întruniri amicale sau de familie de la sfârşit de săptămână.
Nu este exagerată deloc afirmaţia că zgomotul este un adevărat flagel al epocii noastre. El este identificat de medici cu un veritabil stres, căruia i se atribuie o patologie complexă. Astfel, zgomotul este făcut responsabil la un caz din trei de nevroză astenică şi la patru din cinci de migrenă habituală, realitate atestată şi de statisticile efectuate în aglomerările urbane.
Efectele decibelilor
În prima decadă a acestui mileniu, ca urmare a escaladei sonore, s-a dublat nivelul zgomotului urban şi, implicit, s-a înregistrat o intensificare a patologiei care revine acestui stres. Mai întâlnite decât tulburările de auz sunt cele generale ale organismului la baza cărora se află influenţa zgomotului asupra sistemului nervos central. Astfel, cercetări experimentale au demonstrat existenţa în climatul unei ambianţe sonice crescute şi durabile a unor tulburări ţinând de scăderea secreţiei şi acidităţii gastrice, de încetinirea peristaltismului gastric şi intestinal, de accelerarea pulsului şi mărirea debitului sistolic, de creşterea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii, ca şi a consumului de oxigen.
Diminuarea memoriei, a puterii de concentrare sunt cauzate tot de zgomotul în exces, ca şi apariţia oboselii, aceasta din urmă reprezentând un fenomen aproape inevitabil al uzurii sonice. Zgomotului îi mai sunt proprii apariţia senzaţiei de teamă sau irascibilitate, a asteniei, ca şi a unor stări de rău greu de definit.
Lupta împotriva poluării fonice
Lupta împotriva zgomotului trebuie să fie rezultatul unor acţiuni colective la care să participe întreaga populaţie. Folosind aparatele gen radio sau televizor cu o intensitate moderată a sunetului, închizând uşile în urma noastră fără a le trânti, respectând orele de odihnă în blocurile de locuinţe, păstrând liniştea din casa noastră sau la locul de muncă (acolo unde suntem obligaţi să lucrăm în echipe mai mult sau mai puţin numeroase), în hoteluri sau case de odihnă, facem dovada unui comportament civilizat şi a grijii faţă de calitatea fiinţei şi a sănătăţii noastre.
Plantând arbori şi arbuşti în spaţiile din jurul blocurilor de locuinţe sau din curţile proprii, efectuând încărcarea sau descărcarea de mărfuri în linişte, supraveghind şi dirijând joaca micuţilor după un anumir orar, respectând orele de odihnă din zi şi din noapte mai ales, veţi dovedi respectul faţă de dumneavoastră şi faţă de cei din jur, precum şi fidelitatea faţă de măsurile preventive ce privesc poluarea sonoră şi eliminarea ei.
Material realizat în colaborare cu dr. Mariana Păsărescu, Biroul de Promovare a Sănătăţii, DSP Dolj
