Scriam acum o săptămână că vom avea parte de o campanie electorală în care temele europene vor fi ignorate. Un prieten mi-a zis: „Mon cher, eşti prea pesimist. Un pic de ruşine a mai rămas şi în politicienii noştri. Vei vedea, vor discuta şi despre Europa aia Unită şi rătăcirea noastră pe acolo“. Prietenul meu aproape că s-a înşelat. Spun „aproape“ pentru că am avut surpriza să descopăr un candidat care doreşte, cu o lăudabilă insistenţă şi parcă şi cu un fel de disperare, pe la televiziunile şi ziarele din Craiova, să discute totuşi despre Parlamentul European şi munca de europarlamentar, împotrivindu-se modei. Modă dictată de şefii partidelor, adică de domnii Geoană, Boc şi Antonescu, precum şi de marinarul-preşedinte Băsescu, adică gâlceava pe sacii din căruţa coaliţiei de la guvernare, garnisită cu răfuieli antibăsesciene.
Vă mai scriam acum o vreme că mersul cu taxiul la serviciu sau spre casă îmi oferă bucuria de a pipăi sufletele românilor mei. Am încercat un mic experiment. Să aflu ce ştiu oamenii despre Parlamentul European şi ce înţeleg ei din campania asta electorală. Răspunsul, în forma lui seacă şi brutal exprimată, este: nimic! Românii reali nu sunt figuranţii pe care îi vedem la festivităţile de lansare a candidaţilor pentru europarlamentare, purtătorii de balonaşe, steguleţe şi tricouri în culorile partidului care scandează, râd sau plâng la comandă, cu un fals şi grotesc entuziasm, ca la un reality-show ieftin şi de mahala.
Românii reali nu sunt interesaţi de cearta politicienilor şi nici de a merge să-şi voteze europarlamentarii. Starea de spirit pe care am aflat-o discutând cu prietenii mei, cu necunoscuţii, cu şoferii de taxi sau cu oamenii întâlniţi întâmplător, este confirmată, într-un mod ştiinţific, matematic de un sondaj Gallup. Acesta ne spune că românii sunt nemulţumiţi de cum merg lucrurile în ţară (85%), că românii consideră că economia este într-o stare proastă (60%), că perspectivele economice sunt şi mai proaste (65%), că nivelul lor de trai se înrăutăţeşte (59%). Tot din sondajul Gallup mai aflăm că activitatea primului-ministru Boc este dezaprobată (52%), la fel şi a preşedintelui Băsescu (50%). Românii au ca principale trei probleme şomajul, criza financiară şi veniturile mici vs. preţurile foarte mari, iar 59% din ei nu au încredere deloc sau aproape deloc în guvern.
O asemenea atmosferă ne duce cu gândul la situaţia dintr-o ţară bananieră, neguvernabilă, în care democraţia este doar mimată de clanurile politico-mafiote, care se luptă pentru putere, ignorând că în popor mocnesc nemulţumirea şi revolta. Chiar dacă un candidat, ca acela pe care-l pomeneam la începutul articolului, va încerca să discute serios despre Europarlament, despre avantajele sau dezavantajele pe care le avem de pe urma activităţii europarlamentare, el nu va fi auzit, ascultat. Românii încep să-şi epuizeze rezerva de bunăvoinţă şi de resemnare. Democraţia capitalistă începe să le fie egală cu democraţia socialistă, ipocrizia politicienilor aşa-zis europenizaţi le reaminteşte de ipocrizia activiştilor PCR, care predicau despre bunăstare în faţa unui popor înfometat.
Românii sunt în pericol de deces civic. Bruma de entuziasm şi încredere în viitorul propriu şi al neamului pe care dictatura comunistă nu reuşise să o spulbere va fi în curând nimicită de corciturile politice rezultate din împerecherea murdară a urmaşilor politrucilor comunişti, indivizii pe care partidul comunist i-a promovat în funcţii înalte, hrănindu-i din suferinţa noastră, cu noii mari capitalişti clonaţi din foştii securişti prin jefuirea avuţiei naţionale.
Campania electorală pentru alegerile europarlamentare nu ne oferă, deocamdată, decât nimicul. Nimicul românesc, adică minciuna, degradarea morală, ipocrizia, cearta pe ciolan, mahalaua. Ce să mai înţelegem?
