Când toată Europa se zvârcoleşte sub efectele crizei financiare, Liga I şi ai săi patroni nu contenesc să uimească mass-media din România. Ultima mutare: 15.000 de euro pe lună – salariul pentru munca „epuizantă“ pe care Dumitru Dragomir o desfăşoară în funcţia de preşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal. După un simplu calcul, Mitică ar urma să primească într-un an 180.000 de euro ca să stea la birou, să dea declaraţii care să facă audienţă şi să propună legi prin care să fie pedepsiţi suporterii şi nu adevăratele lichele din fotbal. Şocant, dar aceasta este realitatea reflectată de gândirea patronilor din campionatul românesc.
Orice om normal s-ar întreba care a fost motivul real pentru care s-au bătut ieri şefii echipelor de fotbal din România să îi mărească salariul lui Mitică, până la o sumă atât de lipsită de bun-simţ. Nimic mai simplu, deoarece „Corleone“ pare să reprezinte talismanul norocos, cel care prin „prezicerile“ sale poate să decidă cine ia titlul, cine joacă în Europa sau cine retrogradează. Şi cum nimănui nu-i place să rămână mai prejos faţă de Mitică, la Adunarea LPF am avut parte de o licitaţie servilă în favoarea lui Dragomir, şi nu de o mărire de salariu în sine.
Ca să realizaţi la ce anume mă refer, trebuie spus că decizia s-a luat în unanimitate, iar, dacă s-ar fi găsit vreun lunatic masochist să se împotrivească, probabil că ar fi avut parte de destinul nefast al lui Iacov, fostul patron de la FC Naţional. Ba mai mult, la ieşirea de la şedinţă, Dragomir a primit laude şi aprecieri, de nu îţi mai dădeai seama dacă patronii luaseră parte la o întâlnire legată de fotbal sau la un congres PCR. Discursurile pionierilor din fotbalul românesc i-au mers la suflet dictatorului de la Ligă, iar mulţumirile se vor vedea, cel mai probabil, pe final, când „caracatiţa“ din Liga I îşi va întinde din nou tentaculele. Dintr-un fost miliţian, ocupat să „descurajeze“ şi să predea securităţii pe ti-
nerii rebeli ai vremii, Mitică şi-a făcut drum în fotbal, iar de mai bine de 13 ani este cel mai „bun“ pe funcţia sa, după cum îl caracterizează „Blatula“ Pădureanu.
De-a lungul vremii a dat sfaturi la nevoie patronilor (a se vedea discuţiile sale cu Becali din stenogramele cazului „Valiza“), a indicat cum se pot ocoli legile stabilite de Federaţie, a luat parte la blaturi, la aranjamente de culise, la vânzări de jucători şi la numiri de conducători şi antrenori. I-a găsit drept principali dăunători ai fotbalului authoton pe suporterii din galerii şi le-a dat mână liberă atât jandarmilor, cât şi bodyguarzilor patronilor să comită câte abuzuri doresc ei în incinta stadioanelor. A făcut şi a văzut suficiente pentru a înfunda puşcăria foarte mulţi ani, dar, deoarece pe sistem sovietic a afirmat cu zâmbetul pe buze că „a glumit“, nu a fost niciodată anchetat. Nici măcar în momentul în care a luat-o razna în direct la o emisiune TV şi a sărit la Becali, spunându-i acestuia că îi dă în vileag toate afacerile ilegale făcute în fotbal, nu a fost pus sub urmărire şi forţat să declare ceea ce ştia, pentru că Justiţia Română
doarme în front şi nu îşi poate destrăma prieteniile create în regimul trecut. Deşi în orice ţară normală acest gen de infractori ar fi puşi în boxa acuzaţilor alături de personaje precum Luciano Moggi, Bernard Tapie sau Felice Colombo, noi ne permitem să le mărim salariile. De aceea, cu părere de rău, concluzionez că la aşa patroni şi la astfel de decizii, aşa mizerie de campionat.
