În cele două emisiuni dedicate de Mihai Gâdea pe Antena 3 victoriei lui Obama la alegerile prezidenţiale din SUA, m-am arătat surprins faţă de isteria creată în America şi în lume de acest moment.
N-am făcut-o pentru că, de regulă, sunt cârtitor, cârtitor de serviciu.
Am făcut-o pentru că mă îngrijorează isteriile unui popor.
Şi cu atât mai mult cele ale poporului american.
Să fim bine înţeleşi.
Nu neg nota de moment istoric a victoriei lui Obama.
Întâia oară în istoria Americii un afro-american ajunge la Casa Albă. O asemenea victorie dovedeşte geniul unui candidat într-o campanie electorală şi forţa maşinăriei din spatele său.
Ea nu dovedeşte nimic despre geniul unui preşedinte al Americii.
Pentru că una e să învingi într-o campanie electorală de tip american, bazată pe charismă, prestaţie de starletă TV, lovituri mediatice, şi alta e să învingi marile, insurmontabilele probleme cu care se confruntă azi SUA pe plan intern şi extern.
Acestor probleme trebuie să le adăugăm una ivită tocmai din triumful lui Obama.
Uriaşul, înfricoşătorul orizont de aşteptare al americanilor faţă de minunile pe care le va săvârşi peste noapte preşedintele Obama. Dacă Obama ar fi ajuns conducătorul unei dictaturi, astfel de minuni ar fi fost posibile.
America e însă o democraţie.
Şi una exemplară.
Minunile aşteptate de la Obama presupun şi măsuri radicale, spectaculoase, ce ar putea să şocheze sau să revolte pe americani. Ca urmare a acestei situaţii, instituţiile statului de drept s-ar putea opune unor astfel de decizii.
Chiar dacă, repet, ele sunt benefice pentru America.
Din perspectiva istoriei, Petru cel Mare a luat o măsură benefică pentru ruşi, obligându-i să-şi taie bărbile sălbatice. Numai că ruşii n-au fost deloc încântaţi de asta. Văzând reacţia ruşilor, Petru cel Mare a început să-i spânzure pe cei care nu-şi tăiau bărbile.
Poate lua Obama o măsură asemănătoare în America de azi?!
