Dilemele Bisericii după Teoctist

Am auzit o moderatoare TV spunând că dispariţia Patriarhului Teoctist este cea mai mare pierdere umană suferită de România în ultimele decenii. O exagerare evidentă, măcar pentru că România nu a dus lipsă de pierderi umane în ultimele decenii, dacă ar fi să ne gândim măcar la cei 1.000 de morţi de la revoluţie.
De cealaltă parte, cei care au vrut să spargă corul de elogii s-au urcat cu picioarele pe coşciug şi l-au scos vinovat de toate cele: slugărnicie faţă de Ceauşescu, dărâmarea bisericilor etc. Este la fel de exagerat să confunzi nonrezistenţa cu acceptarea. Mai ales, e o grosolană ignorare a sensibilităţii momentului. Despre morţi, numai de bine, zice o vorbă românească. Nimic despre morţi dacă nu e de bine, spune un dicton latin pe care îl uităm prea uşor.
Patriarhul Teoctist a fost genul de om care caută acomodarea şi respinge cu orice preţ conflictul, mai degrabă administrator decât martir, mai degrabă bonom decât ideolog. A reuşit să păstreze linia tradiţională a Bisericii, dar nici nu a luat decizii majore în legătură cu viitorul. Acum, dilemele majore va trebui rezolvate de urmaşul său.
Evident, dilema principală ţine de relaţia cu politica. Fostul Patriarh a fost mereu reţinut şi ambiguu. A luat decizii silit de împrejurări. Când s-a observat o tendinţă accentuată a preoţilor de a intra în politică, Sinodul a decis să interzică această practică. Ulterior, diversele acţiuni politice ale unor capi ai Bisericii au fost ignorate. Complicatul joc dintre Mitropolitul Pimen şi guvernul Năstase (critici, apoi laude contra retrocedări) nu s-a lăsat cu urmări. Dilema e limpede pentru urmaşul lui Teoctist: principiul nonintervenţiei în viaţa politică trebuie aplicat serios sau trebuie abandonat. Jumătăţile de măsură în funcţie de preferinţele unor ierarhi sunt dăunătoare şi Bisericii, şi mediului politic.
O altă provocare ţine de poziţionarea Bisericii faţă de temele sensibile ale modernităţii. De pildă, drepturile homosexualilor. BOR s-a opus legalizării homosexualităţii, fără succes. Acum, e nevoie de atenţie din partea prelaţilor pentru a nu se asocia unor mişcări sau acţiuni extremiste. Este legitim din partea Bisericii să îşi exprime opoziţia faţă de parada homosexualilor, dar BOR nu are ce căuta în trena unor personaje ca Gigi Becali sau ca neolegionarii de la Noua Dreaptă.
Din păcate, în acest an reprezentanţi ai Bisericii au participat la conferinţa lor de presă, fără a dezavua acţiunile violente care au urmat. Una este să aperi valorile familiei tradiţionale, cu totul altceva e să arunci cu pietre în participanţii la o acţiune de stradă legală (doar dacă nu vrei ca aruncatul cu pietre să devină o valoare familială). Biserica Ortodoxă nu se poate lăsa capturată de elemente huliganice. Aşa cum nu se poate lăsa capturată de personaje ca Gigi Becali, cum a făcut acelaşi Pimen, care l-a lăudat în slujba de Crăciun (ce o fi înţeles un copil care e pus să se roage pentru sănătatea unuia pe care îl vede înjurând la televizor?).
Nu e uşor să dezavuezi personaje care altfel îşi susţin agenda. E greu să aplici consecvent principiul nonintervenţiei atunci când acţiunile politicienilor nu îţi convin. Dar acestea sunt provocările pe care modernitatea le adresează Bisericii, iar noul Patriarh va trebui să le găsească soluţii.