Nu sunt de acord cu declararea lui Basescu ca omul politic al anului; adevaratul om politic al anului este matusa Tamara care, alunecând pe meandrele concretului, a patruns in sinergia faptelor, determinând reverberatii politice care nu se vor stinge curând.
Totul a inceput la sfârsitul saptamânii trecute in biserica din Piscu, unde Basescu tinea in brate un prunc pagân si-l legana cu atâta delicatete cum numai un marinar stie; asa cum marea leagana flota care se duce, se duce…(parerea mea). Basescu, cu un vizibil efort, privea pruncul cu ambii ochi si cu atâta dragoste de parca l-ar fi tinut in brate pe Cristian Tudor Popescu. Sau, mai potrivit, ca dimensiune, pe Cristoiu. Un prelat de rang inalt (dupa unii de grad inalt), furat de obiceiurile din tinerete, a inceput sa-l interogheze pe Basescu. Prima intrebare a fost: „Te lepezi de satana?“. Raspunsul „ma lepad de satana“ a fost atât de tare rostit ca s-a auzit si la Bucuresti, si Adrian s-a autosuspendat. Iar numerosii sai prieteni din partid au strigat: „Ne lepadam si noi“. Amicul sau, Geoana, care prin influenta socreasca a devenit foarte revolutionar, i-a reprosat barbateste lui Nastase ca n-a intocmit bine declaratia de avere. Ce fina perfidie; parca exista cineva care sa creada ca a declarat tot ce are? In fond, Nastase s-a orientat bine, caci a mosteni ceva nu e un caz penal, daca acea mostenire a existat in realitate. Au tabarât toti pe Nastase care imediat s-a declarat victimizat; de aici pâna la a ajunge martir nu e cale lunga. Mai ales ca fizicul lui ascetic ii ofera un mare avantaj; pare un schimnic care manânca pâine si bea apa minerala „Izvorul minunilor“ si manânca doar din când in când câte un ou. Dar oricâte oua ar mânca, tot un numar impar ii ramâne. Din când in când, Nastase apare la televizor si spune povesti vânatoresti, ca de pilda ca originea averii sotiei a pornit de la tatal acesteia, care, ca fost ministru si apoi ambasador in China, era un om avut. Pai cine sa creada asta? Când se stie ca activistii de rang inalt erau toti saraci si cinstiti.
Intre timp, Tamarele s-au mutat si in cealalta tabara. S-a aplicat apoi principiul reciprocitatii; noi v-am dat doi rechini, dati-ne si voi doi rechini. Si vor continua tot asa. Cum s-a intâmplat in razboiul dintre evrei si arabi. Un soldat israelit ii dadea unui soldat arab un tanc de-ale lor, iar arabul ii dadea in schimb un tanc arabesc. Amândoi primeau decoratii si premii.
Cum prevederea e mama intelepciunii, pesedistii au scos-o la incalzire pe Rodica Filiasi, care e singura capabila de impartialitate in cazurile Nastase, DIP si, da Doamne, Iliescu. Monica Macovei nu e buna; n-a mers atunci cu alcoolismul, dar gasesc ei altceva.
Aseara la televizor am vazut-o pe Anca Boagiu; ingenua si suava ca pe timpul chiloteilor constanteni. Un ziarist isi exprima temerea ca ar putea dauna intrarii in UE cercetarea lui Nastase si DIP si ca ar fi fost mult mai bine daca apaream in afara curati. Curat murdar!
Oricum, evenimentele din ultimul timp au demonstrat clar care sunt vinovatii de starea actuala a tarii: capitalismul anglo-american, mosierii, moftul ala de proprietate privata, magarii si animalele acelea de ziaristi.
Si totusi, românii se arata dornici sa intre mai repede in Europa si de aceea maresc viteza pe sosele. E adevarat ca rezulta de aici multi morti. Dar s-a stabilit care e pretul unuia omorât pe sosea: un mort = un an de puscarie. Iar daca faptuitorul este mai inflacarat se alege cu suspendare. Rudele celor trei accidentati din cazul arhicunoscut au aratat ca au deja deprinderi capitaliste. Au spus: „Nu vrem dreptate, ci vrem bani“. Si n-au dreptate? Ce poti face cu dreptatea in tara asta? Pe când cu banii poti cumpara orice, chiar si procurori care sa incropeasca un dosar concurentului sau inamicului. Sau poti cumpara protectie prin primarul care este. Numai ca, asa cum se exprima acesta, sa nu te prezinti cu sume infirme.
Vom avea totusi motive de satisfactie, caci iata, s-a pus in scena, intr-o versiune noua, contemporana, capodopera lui Caragiale, „Un dosar pierdut“. Evident, e vorba de dosarul averii lui Nastase. Pe care se zice ca l-ar fi luat matusa Tamara pe lumea cealalta.
Si totusi, sa inchinam un gând bun matusii Tamara: sa-ti fie tarâna usoara, caci ne-ai ajutat mult. Bogatiile? Ce conteaza! Se duc toate pe apa sâmbetei. Dar numai daca vor procurorii si judecatorii.
