Intr-un decembrie „socialist“, Universitatea Craiova a produs cea mai mare bucurie in rândul suporterilor olteni, atunci când a eliminat pe Bordeaux, calificându-se astfel in primavara europeana a Cupei UEFA 1982/1983. „Zaibarul a invins Bordeaux-ul“, a scris maestrul metaforei românesti, Fanus Neagu, iar România avea, pentru al doilea sezon european consecutiv, o echipa de club calificata in primavara europeana. Iar aceasta era formatia-fanion a oltenilor, supranumita „Craiova Maxima“.
Pentru cine a uitat, reamintesc ca in lotul francezilor de la Bordeaux jucau Tresor, Giresse, Tigana, Lacombe s.a. Cu toate astea, Donose al nostru i-a descaltat, la Bordeaux, pe Giresse si Tigana: Costica i-a driblat cu abilitate pe cei doi titrati fotbalisti, iar ei s-au calcat unul pe celalalt si le-au sarit ghetele din picioare! Am pierdut, in tur, cu 1-0, dar in retur, pe un „Central“ arhiplin, am câstigat, in prelungiri, cu 2-0, golul calificarii marcându-l Geolgau.
Tot in acel decembrie 1982, România a terminat la egalitate, 0-0, cu Italia, la Florenta, gazdele fiind, atentie, echipa campioana mondiala din 1982! Tricolorii au avut in teren, in meciul de la Florenta, sase fotbalisti de la Universitatea… Suporterii echipelor departamentale din Capitala (dinamovisti, stelisti) erau invidiosi pe noi, cei de la Craiova, iar unii doreau chiar sa ne vada eliminati din Cupele Europene. Ca asa-i la noi, sa moara si capra vecinului…
Nu m-am bucurat ca Dinamo nu s-a calificat in primavara Cupei UEFA 2005/2006, insa cineva acolo sus mai iarta, dar nu uita… Suporterii impatimiti ai Stiintei inteleg aluzia la acele vremuri, când Dinamo câstiga meciurile prin ordine departamentale, iar Steaua incorpora in Ghencea tot ce voiau muschii generalilor. Si asta-i doar o farâma din istoria campionatelor in care Universitatea era mazilita in România si aplaudata pe mari stadioane din Europa Occidentala.
