Comentariile distinsilor mei cititori sunt foarte importante pentru mine. Ma fac sa-mi pun intrebari; adica sa stau de vorba cu mine insumi. Unul dintre ei apreciaza ca as putea fi un bun scriitor daca as avea aceleasi opinii politice cu dânsul. Primesc cu placere sfaturi, desi stiu sa gresesc si singur. Dar nu (mai) am opinii politice; m-am lecuit de mult. Si nici nu ma consider scriitor; sunt un cetatean absolut obisnuit, care incearca sa inteleaga ce se intâmpla in jurul lui si care recunoaste cinstit ca nu (mai) intelege nimic. Si care nu mai are certitudini, ci numai indoieli… Si care considera ca un delict intelectual grav este acela de a crede ca ai mereu dreptate.
Alt distins cititor sugereaza ca, prin fosta mea profesie, nu pot fi complet obiectiv atunci când vorbesc despre profesori. Recunosc deschis, nu i-am apreciat si nu i-am criticat destul. Poate ca am gresit considerând greva lor ca o incercare de redobândire a unui prestigiu pierdut, in oarecare masura, si din cauza lor. Am apreciat gestul lor deoarece stiu ca, la intelectuali, puseurile de demnitate se manifesta rar, tin putin si dispar prin sinucidere. Ca sa ai o existenta demna trebuie in primul rând sa traiesti si, pentru asta, sa manânci zilnic. Ceea ce, in mod evident, este un obicei daunator si costisitor. (In afara cazului când ne mâncam intre noi). Asa ca, situatia va ramâne cum s-a stabilit. Si vom continua sa exportam inteligente tinere, anulând speranta unei generatii viitoare de calitate. Spre satisfactia gospodinelor vajnice si a cetatenilor patrioti, care vor continua sa supravegheze, din spatele perdelelor, activitatea profesorilor. Aceleasi gospodine si aceiasi patrioti care, in Piata Universitatii, spuneau minerilor ca vecinul lor din apartamentul X nu numai ca este intelectual, ci este si taranist; cu toate ca vecinul nu era.
Greva profesorilor, desi, poate, n-a fost declansata din motive politice, va fi folosita in scopuri politice. Unii vor spune ca, daca ar fi ei la conducere (si au fost, Doamne iarta-ne!), situatia s-ar rezolva pozitiv si imediat. Asa ca „urmatoarea oprire PSD, peronul pe partea stânga“, iar cei care sunt consuma prea multa energie pe certuri ca sa le mai ramâna si pentru lucruri serioase, consistente, realiste si nearogante.
Bine, dar cu România cum ramâne? Dar cui ii pasa de ea? Cui ii pasa ca suntem considerati specialisti in furturi, atât in tara, cât si in afara ei? Cui ii pasa ca unii dintre cei care ar trebui sa apere legea o incalca? De ce sa-i dam dreptate lui Solon, care spunea ca justitia seamana cu o pânza de paianjen care retine lucrurile usoare, dar se rupe la cele grele? Sau lui Syrius, care spunea ca achitarea vinovatului echivaleaza cu condamnarea judecatorului?
Am avut totusi si câteva motive de reala satisfactie. Cei putin deranjati la cap, si in plus si hoti, care au evadat de la Poiana Mare, au fost prinsi; altfel riscam sa-i vedem pe niste viitoare liste de alegeri parlamentare. La fel, numele parlamentarilor chiulangii vor fi afisate pe toate gardurile; vom avea deci o pavoazare bogata a gardurilor patriei, pe care câinii vagabonzi vor putea sa-si manifeste dezaprobarea lichida. In parlament s-a instalat un tarc; numai ca, in contrast cu realitatea, el este destinat ziaristilor.
Si totusi, ar trebui sa-l chemam pe Diogene ca sa cautam oameni? Pe multi n-o sa-i mai gasim. Unii sunt in America: fostul olimpic moldovean de matematica Postolache, care a devenit milionar in dolari, aplicând in munca sa principiul „sa nu furi si sa nu minti“. Va dati seama ca in România n-ar fi avut nici o sansa.
Chiar daca vi se va parea bizar, am sa va vorbesc despre un om simplu, despre care am citit in ziar ca a plecat putin, dar de tot: nea Jenica. Era zugrav. Mi-a zugravit apartamentul, muncind cu intreaga familie. Familie pe care o respecta si pentru care muncea peste poate. In timp ce-mi zugravea camerele, nea Jenica discuta cu mine despre Stendhal, Dumas si alte carti pe care le avea in biblioteca. Oare cu câti parlamentari sau alti banuiti intelectuali ai putea discuta literatura?
La revedere, nea Jenica. Sunt sigur ca acolo o duci bine, nu ca noi aici. Când o sa ne revedem o sa-ti spun ce carti am mai citit.
