Recentele schimbari in limba româna sint salutare si de mult asteptate. Ele trebuie insa continuate si diversificate. Fiindca, sub forma actuala, limba româna nu ne permite sa ne intelegem intre noi si, mai ales, ceea ce se intimpla cu noi. Ea nu permite parlamentarilor sa se inteleaga intre ei; nici liberalii cu democratii, nici pesedistii cu pesedistii. Modificari judicioase pot duce la intarirea prestigiului nostru in lume. Astfel, daca am scoate din dictionar cuvintul „coruptie“, ar mai putea cineva afirma ca la noi exista coruptie?
Recent, dintr-un interviu publicat intr-un ziar central, mi-am dat seama de faptul ca limba româna nu-i poate oferi lui Adrian Nastase suficiente cuvinte de lauda la adresa lui Traian Basescu, desi, acesta din urma, altruist din fire, ii ofera suficiente motive de adulatie si, in plus, imbogateste limba româna cu expresii picante pe care, din modestie, le utilizeaza in discutii particulare numai.
Limitele limbii noastre s-au manifestat vizibil si in traducerea recentului raport, care apare deformat in limba româna. Astfel, in traducere apare cuvintul „coruptie“ care, cum sublinia tot domnul Nastase, in original era vorba de o „viziune“ asupra coruptiei. Tot in traducere apare constatarea ca in unele domenii fundamentale, adevaratele progrese s-au facut in ultimele noua luni. Ori se stie ca la finele lui 2004 România era la cheie, iar reforma justitiei era terminata. (Reforma sau justitia?) Tot din cauza lexicului, apar informatii ca unele realizari s-ar datora Monicai Macovei, pe cind adevarul este ca ele se datoreaza unor magistrati.
Numai pentru domnul Iliescu limba româna este suficient de expresiva si lemnoasa, asa ca a inceput sa scrie scrisori. Subliniem insa consecventa sa caci, intr-o emisiune de acum doua luni gazduita de postul national de televiziune, afirma ca PSD e un partid de corupti (dinsul afirma, nu eu), dar ca nu poate vorbi despre acestia; asa ca, poate scrie care sint acestia.
O alta dovada a insuficientei limbii române o constituie si faptul recent consemnat in presa, ca 40 de copii ai unor mineri disponibilizati din Valea Jiului, impreuna cu fiica fruntasului pesedist si primar dintr-un oras moldovean din judetul Hrebenciuc-Iacobov, urmeaza liceul la Viena. Bietul Cozma, ar trebui sa fie fericit. Datorita lui, cit de fericiti sint azi minerii si cit de bogati pesedeii!
O mare cantitate de limba româna este consumata zilnic pentru atacuri si injurii, asa ca stocul trebuie completat. „Nici o zi fara o critica la adresa lui Basescu“, ceea ce mi se pare corect. Nici eu nu gasesc cuvinte ca sa pot intelege tot ceea ce se petrece la Cotroceni, ca de pilda in sectorul avicol. Dar l-am inteles ca va fi greu de guvernat tara in situatia in care in parlament se vorbesc atitea limbi politice diferite. Si l-am inteles cind a afirmat ca, in actualul context geopolitic, Marea Neagra va juca un rol important. Sa fie criticat, asta nu strica nimanui si stimuleaza tonusul intelectual; si nici dinsul nu-i un sfint. Cu cit criticile sint mai vehemente si mai deplasate cu atit mai mult incep sa cred ca face si lucruri bune. Altfel n-as fi observat .
O alta dovada a necesitatii perfectionarii limbii mi-a fost oferita de un interviu televizat cu un taran, solicitat sa-si exprime parerea asupra raportului de tara. Repetind cu greu cuvintele care i s-au dat spre memorare, el a spus ca e fericit fiindca astfel vom trai bine; evident, fara nici un efort din partea noastra. Interviul era luat la o ora la care „taranii“ comunitari erau la lucru, pe cind taranul nostru, in straie de sarbatoare, statea pe banca de la poarta. Cind vom gasi cuvinte sa spunem ca nimeni nu ne va da nimic de pomana si ca vom primi dupa cum si cit muncim?
Tot in scopul perfectionarii limbii, unii ar fi trebui sa-si schimbe numele. De pilda, ministrul de externe, al carui nume de familie constituie o tradare nationala; mai bine s-ar numi Româneanu. Sau Basescu, asa cum a sugerat Adrian Severin, ar fi mai nimerit sa se numeasca Tataru.
In rest, lucrurile sint normale. Aflam astfel ca Tutankamon bea vin rosu (vinul lui Dinescu, se banuieste). De asemenea, aflam ca din patru tineri, unul intentioneaza sa paraseasca România.
Dar cel mai normal mi se pare cel care l-a dat in judecata pe Dumnezeu. A dat dovada ca in România se pot instrumenta si dosare grele. Insa, in primul rind a materializat parerea multora dintre noi ca numai Dumnezeu ne mai poate scapa, ca noi insine nu prea sintem in stare.
