Printr-o simpla coincidenta am aflat de vizita incognito la Bucuresti a celebrului detectiv londonez Sherlock Holmes. Cu toata deghizarea sa reusita (s-a deghizat in Vacaroiu) l-am recunoscut imediat dupa pipa (nea Nicu n-o are si pe asta). L-am abordat direct si a fost de acord imediat sa stam de vorba; cu conditia sa-l duc undeva sa manince o „burta de ciorba“. L-am dus undeva unde stiam ca au si o palinca buna; dupa primul pahar a strigat „bis“, si inca de citeva ori. Ceea ce a spart gheata si a dezlegat limbile. Redau mai jos, in rezumat, dialogul cu celebrul detectiv.
E(eu): De ce ati venit in România, domnule Holmes?
H(Holmes): Din mai multe motive. Pentru un detectiv este o tara fascinanta; se fura atita, sint atitia escroci la voi incit orice detectiv poate gasi cazuri de investigat (mai putin detectivii autohtoni).
Apoi, de mult mi-am pus niste intrebari despre ilustrul vostru compatriot Dracula, la care doresc sa caut raspunsuri. In fine, am fost solicitat de niste organizatii nonguvernamentale sa caut raspunsuri la unele intrebari care au ramas fara raspuns.
E.: Ce doreati sa stiti despre Dracula?
H.: Mai multe. De pilda, ce-a facut in ultimii sapte ani si unde a fost in aceasta perioada. Apoi doresc sa stiu daca la voi strigoii si vampirii maninca salam cu soia. Si daca, dupa ce nu mai sint in viata, deveniti strigoi, mai fac parte din partidul ai caror membri au fost. La ultima intrebare am si gasit raspunsul; depinde de partid. La unele primesc chiar functii onorifice. In ceea ce il priveste pe Dracula urmeaza sa ma consult cu marele specialist in domeniu, Dan Agathon Palmier. In orice caz, daca Dracula a fost un intelectual e posibil ca ultima zi s-o fi petrecut in Piata Universitatii. S-ar fi putut ca si atunci sa fi fost strigoi; ramine de vazut la al citelea mandat.
E.: Spuneti ca ati fost solicitat sa dati raspunsuri la unele intrebari. Puteti enumera citeva?
H.: Desigur. Enumar citeva din memorie: unde sint banii lui Ceausescu, unde sint teroristii din decembrie ’89, cine a chemat minerii la Bucuresti si cine le-a multumit, cite oua are Ady in colectia sa de tablouri, unde sint banii de la FNI (daca nu i-a luat vintu’), cine a publicat niste stenograme false, care sint insa adevarate, misterul maturilor si cravatelor de un milion bucata, ce orientare are mesa lui Basescu, daca in viitoarele episoade din „Numai iubirea“ protagonistii vor fi membrii uneia din urmatoarele perechi:. Iliescu-Nastase, Tariceanu-Basescu, Vadim-Marko Bela sau Vanghelie-Videanu. La aceasta ultima intrebare urmeaza sa ma consult cu mama Omida. Cit priveste orientarea mesei lui Basescu este clar ca sensul ei este acela al axei Bucuresti-Londra-Washington, care este si cel mai scurt drum spre Europa, care trece prin Marea Neagra. In fine, mi
s-a cerut sa descopar misterul piscinei de sub Palatul Parlamentului. In aceasta ultima problema am facut cercetari si am ajuns la o concluzie.
E.: Ce cercetari ati facut si care e concluzia?
H.: A fost o ancheta lunga si dificila. Mai intii, l-am contactat pe presedintele Camerei, care mi-a spus ca el este vinator si nu pescar, si m-a trimis la presedintele Senatului; care m-a intrebat ce se pune in piscina. Apa, i-am raspuns. „Apa? Doamne fereste; eu nu umblu cu chestii de astea. Poate Iliescu, ca el a facut Hidrotehnica“. Domnul Iliescu mi-a spus ca probabil Basescu a comandat piscina ca sa aiba unde sa-si puna flota. Basescu mi-a sugerat posibilitatea ca domnul Cozminca sa fi comandat piscina ca sa-i spele pe pesedei de pacate. Cozminca mi-a spus ca Tariceanu a dispus construirea piscinei pentru a baga PSD-ul la apa. Dupa cum vedeti, lucrurile sint foarte clare. In lumina transparentei activitatii conducatorilor, nu se stie nici cine a comandat-o, nici pentru ce. Si aceasta dovada de democratie merita pe deplin cele 11 miliarde care v-au fost subtilizate. Protejind sursele de informatii am aflat ca piscina a fost comandata de Bivolaru-PSD, cu specificatia de a avea dimensiunea gropii de gunoi din strada Zambaccian, pentru fratele sau Bivolaru-urina, urmind ca in piscina sa se colecteze lichidul necesar ritualurilor sectei acestuia.
E.: Ati intilnit personalitati aici, la Bucuresti?
H.: Una singura. A venit la mine un tinerel, cam de virsta mea (stiti, eu am de trei ori 50 de ani). Mi-a recomandat ca, afundindu-ma in sinergia faptelor, sa tin cont de meandrele concretului. Am inteles ce a vrut sa spuna, dar l-am iertat fiindca la despartire mi-a spus „mai, draga Holmes“.
E.: Mi-ati spus ca ati fost contactat de niste organizatii. V-au sugerat cumva care ar fi raspunsurile pe care ar dori sa le dati?
H.: Dimpotriva, mi s-a spus care ar fi raspunsurile pe care sa nu le dau. E vorba de organizatii importante, ca „Antidemocratia“, „Pentru o Românie murdara“, „Lupta impotriva anticoruptiei“, „Asociatia politistilor recent pensionati“ si altele.
E.: Ce parere aveti de Basescu si de noul guvern?
H.: O sa-ti spun data viitoare mai multe, daca mai dai o palinca de asta. Pe scurt, in tabloul politicii românesti, care
s-ar putea intitula „Natura moarta cu politicieni“, Basescu este printre putinii care e totusi viu. Uneori chiar prea viu. Daca s-ar rade in cap, bineinteles in fata camerelor de televiziune, si si-ar pune o tichie de margaritar ar avea ce-i lipseste. Guvernul e de prea putin timp in functie ca sa-l injurati cu temei. Veti avea probabil suficiente motive. Dar sa luati exemplu de la mine; acuzati numai in baza faptelor, nu dupa presupuneri sau fiindca nu gindesc sau nu actioneaza cum credeti dumneavoastra ca e bine. Si luptati sa mai recuperati ceva din banii care v-au fost furati. Evident, ei nu se vor intoarce in buzunarele dumneavoastra. Dar trebuie sa respectam egalitatea in drepturi a cetatenilor. Sa aiba si astia care au venit de unde sa fure. De la ceilalti, nu tot de la voi. Apropo, cum se cheama apa asta care curge prin Bucuresti?
E.: Apa simbetei!
H.: Pentru ce ziar scrieti articole?
E.: Eu nu scriu articole; doar amestec citiva stropi de cerneala, cu un dram de speranta, cu un miligram de zimbet, cu putin acid, cu durerea neimplinirilor si insatisfactiilor, cu frinturi de viata si cu multa dragoste pentru cititor. Acest amestec il astern pe o coala de hirtie; si cum fiecare lucru trebuie sa poarte un nume, un singur nume, il numesc „articol“.
