Fara indoiala va intrebati ce este cu acest titlu. E titlul unei noi telenovele sau al unui basm popular cules in zona comunei Tartasesti? Nici una, nici alta; e ceva scornit de mine ca sa atrag atentia. Chiar daca articolul e prost, macar titlul e incitant. De fapt, „Oaia cu cinci picioare“ este titlul unei comedii cinematografice cu Fernandel; si cum ceea ce se intimpla la noi are un pronuntat iz de comedie, m-am decis sa-l folosesc.
Nu stiu de ce, dar actuala putere imi face impresia unei oi cu cinci picioare. Piciorul din fata dreapta este UDMR. El are o dinamica redusa care contine doar doua pozitii: „inainte“, codificata prin „ighen“, si, „inapoi“, codificata prin „nem tudom“. Piciorul din fata stinga este codificat prin „PUR“; el este cel mai mobil dintre toate. Din pacate nu poti sti precis directia spre care s-ar putea deplasa. Picioarele din spate sint PD si PNL; ele au traiectorii tare ciudate. Uneori se calca unul pe altul. Alteori se calca pe ele insele, amintind de un vers celebru scris cu multi ani in urma de uitata, pe merit, Veronica Porumbacu: „Tuturora ne este foame de gleznele noastre“. Al cincilea picior, denumit stiintific „Basescu“, se afla pe capul oii, care este astfel singura oaie cefalopoda. Asezarea aceasta are ca scop sa aminteasca faptul ca unde nu-i cap vai de picioare si nu ca se poate gindi cu picioarele. Piciorul al cincilea e mult mai lung, asa ca poate sa loveasca oaia in partea ei posterioara atunci cind o ia razna.
Basescu isi odihneste momentan zilnic picioarele la Cotroceni; si daca nu va fi asasinat, acest lucru se va intimpla timp de cinci ani cel putin. De la precedentul locatar a mostenit esteticul gust de a se inconjura cu femei frumoase. Eu, cind il vedeam pe Iliescu linga Rodica Stanoiu, turbam de invidie si eram cotropit de cele mai sublime si perverse dorinte. Lucrul acesta e normal; femeile frumoase constituie cea mai perfecta creatie a Domnului, chiar daca un anumit domn nu va fi de acord cu mine. In fond, orice om sensibil apreciaza frumosul. De pilda, Adrian Nastase admira colectia sa de tablouri; in multe tablouri, fara indoiala, sint zugravite cu maiestrie femei frumoase; dar sint ca niste naturi moarte. Basescu prefera natura vie. Am vazut si eu una la televizor; maiculita, ce vie era! Ca zece pastile de Viagra. Era suficienta pentru doi presedinti; sau pentru unul singur, dar cu mai multe mandate.
Basescu se dovedeste talentat la vocalize; dar multi dintre cei carora li se adreseaza sint afoni. Daca crede ca justitia s-a speriat de amenintarile lui, se insala. Ea este putin cam rinocerizata si, mimind supunerea, tot de papa Iliescu si mama sa Rodica va asculta. Iar termenul de sase luni dat pentru demascarea hotilor este criminal; acest termen le va fi suficient baietilor sa-si transforme bunurile in depuneri in bancile elvetiene.
Oricum, coalitia cu cinci picioare n-a reusit sa convinga totdeauna. Ca, de pilda, prin marirea salariilor demnitarilor sau prin incriminarea in masa a profesorilor ca fiind marii corupti ai României. Hai sa fim totusi seriosi!
Totusi, oaia cu cinci picioare ramine singura noastra speranta; este sarcina ei ca sa transforme speranta in certitudine. Atunci imi voi schimba si eu scepticismul in entuziasm. Balaurul cu trei capete s-a dovedit o fiara feroce, chiar si atunci cind avea un singur cap cu Corn in frunte. Inghitea tot; accize, fonduri comunitare, rambursari TVA, spagi, comisioane. Radea paduri, omora animale salbatice. Sorbea cu nesat petrol din conducte pe care le perfora cu profesionalism si apoi scotea foc pe nari. Dar a fost si el atins de nevoia schimbarii, caci oamenii incepusera sa-l urasca. Mai intii s-a gindit sa apara cu doua capete. Apoi a revenit si a hotarit sa taie un cap. Plecind de la exemplul biblic, normal ar fi fost sa se taie capul Sfintului Ion Libercugetatorul. Dar s-a stabilit ca ar fi mai nimerit sa se taie capul Sfintului Adrian Ouatorul. Pina la urma tot exemplul biblic a izbindit: s-a hotarit ca balaurul sa aiba trei capete. Ion Ilici Iliescu, tatal (cu t mic), Adrian Nastase, fiul (cu f si mai mic), si Cozminca, sfintul duh (cu toate cele cit mai mici). Pentru ultima functie mai candida si Miron Mitrea, dar mustata nu este un atribut biblic.
Pe mine ma amuza aceasta incercare disperata a PSD de a-si dovedi (poate lui insusi) necesitatea si utilitatea. PSD este o formatiune politica fara ideologie, fara fundament si fara viitor; mai ales cu aceasta conducere pe care si-a ales-o. Nu se poate spune ca PSD este un partid socialist, cind a determinat polarizarea societatii in 200.000 de superbogati si sase milioane de saraci, cind n-a manifestat decit dispret si nepasare fata de pensionari, cind a utilizat fondurile de asigurari sociale pentru interese personale, cind a adus sanatatea, invatamintul la pamint. Cind a privit cu nepasare cum tinerii valorosi parasesc definitiv tara, cum mortalitatea creste, iar natalitatea scade. Cind a sprijinit si oficializat coruptia, hotia. Cum se face ca majoritatea cazurilor de coruptie sint legate de PSD? E o inventie? Iliescu acuza cu nerusinare societatea civila ca a creat o imagine nefavorabila partidului. Fals; partidul insusi si-a creat-o.
Afirmatia ca PSD este partidul cu cel mai mare numar de membri e adevarata, dar nesemnificativa. Majoritatea membrilor acestui partid, asa cum ei insisi au recunoscut-o, este formata din oameni in virsta, cu instructie medie sau sub medie. Cu tot respectul pentru acesti compatrioti ai mei, ei nu pot nici constitui, nici influenta viitorul României. Un calcul simplu ar arata ca cele citeva sute de mii de voturi obtinute in plus de Basescu coincid cu numarul persoanelor in virsta decedate in ultimii patru ani.
Ion Iliescu, seful cel mare si etern, a facut o declaratie neasteptat de sincera; a spus ca se simte ca la 45 de ani. Or, la virsta mentionata, Iliescu era prim-secretar. Intr-adevar, Iliescu a ramas un prim-secretar PCR. Toate actiunile lui, toate luarile de pozitii poarta amprenta acestei calificari profesionale si politice a sefului cel mare. Iliescu afirma ca el nu a fost niciodata tinta unui atentat; e si normal. Din punct de vedere politic, Iliescu e mort de mult; a murit o data cu darimarea zidului Berlinului. Doar fantoma lui bintuie printre noi. Si, din pacate, ea ne-a facut atita rau. Caci Iliescu este principalul vinovat de starea de inapoiere, saracie si deznadejde in care ne aflam. Din pacate, efectele impopulare ale dezastrului produs de ei le va resimti actuala putere. Vor fi oamenii suficient de rationali sa inteleaga acest lucru? In precedenta guvernare, puterea a avut totul in mina: parlamentul, institutiile statului, politia, justitia; ar fi putut, daca ar fi dorit, sa duca România pe un alt drum. Dar interesele personale au primat. Caci e mult mai usor sa conduci un popor saracit, disperat. Numai presa n-a fost in totalitate aservita vechii puteri; cu exceptia importantului post de televiziune Nicolau-Formol.
Celalalt cap, Adrian Nastase, este si el terminat; el este un invins, si infringerile nu se iarta niciodata. Vae victis, vai de cei invinsi. In plus, Nastase nu se bucura de prea multa simpatie, datorita in special principiului lui Arhimede: orice corp cufundat in aroganta pierde din greutate o cantitate egala cu volumul arogantei dislocuit. Si, cum domnul Nastase, avind multe oua este foarte greu, volumul dislocuit este foarte mare. O declaratie a domnului Nastase m-a revoltat pentru cinismul ei. Dinsul a spus ca a hotarit stergerea datoriilor de la Rafo Onesti pentru a obtine voturi in alegerile prezidentiale. Rusine; domnule Adrian, doreati sa va cumparati scaunul de la Cotroceni cu banii mei, ai pensionarilor, ai amaritilor din tara asta? V-ati autocaracterizat in mod complet si definitiv.
As vrea sa inchei optimist; dar cum nu am motive, ma abtin. Nu pot sa ma mint si nici sa va mint. Nu ramine decit sa avem incredere in noua putere. Si s-o sprijinim. Caci balaurul cu trei capete sta la pinda. Iar orice inceput e ezitant si predispus greselilor. Numai sa nu tina prea mult. Caci altfel toate se vor duce pe apa simbetei.
