Vremurile se schimbă. Dacă în zilele noastre meserii precum cea de medic homeopat, medic ginecolog sau inginer agronom sunt la mare căutare, în secolul al XIV-lea, din cauza unor astfel de practici, femeile ar fi fost acuzate de vrăjitorie şi ar fi ajuns să ardă pe rug.
Roberto Borin, autorul volumului „Viaggio nei borghi delle streghe“ – „Călătorie în sălaşul vrăjitoarelor“-, vorbeşte despre acel măcel tăcut, cu victime exclusiv de sex feminin, relatează cotidianul italian La Repubblica. În urmă cu sute de ani, zeci de mii de femei au fost înfometate, torturate sau arse de vii, dintr-un singur motiv: erau vrăjitoare. Între secolele XIV – XVI a avut loc o adevărată „curăţenie etnică“, în urma căreia au dispărut de pe faţa pământului deţinătoarele unei „ştiinţe“ exclusiv feminine. Potrivit statisticilor, în acea perioadă au fost ucise 100.000 de femei, alte teorii însă spun că numărul acestora ar fi de peste un milion. Motivul era simplu. Cele care erau considerate vrăjitoare erau femei care moşteniseră de la propriile mame cunoştinţe aprofundate despre ierburi şi ciclurile naturii, despre corpul uman şi, nu în ultimul rând, despre riturile păgâne precreştine legate de zeiţele Isis şi Diana. Vina acestor femei a fost că nu s-au regăsit în oficialitatea „intangibilă“ a ştiinţei şi a religiei şi erau adeptele căilor alternative.
Ţapul ispăşitor
Libere, abile, independente, aceste femei nu s-au adaptat la modelul tipic al acelei epoci şi reprezentau tot ceea ce minţile luminate ale acelei perioade nu au reuşit să le explice. „Vă amintim că vânătoarea de vrăjitoare se desfăşura mai ales în momentele de criză ale societăţii, de exemplu în perioade de foamete sau de ciumă, în care trebuia să se găsească un ţap ispăşitor. În plus, reuniunile vrăjitoarelor şi cele mai multe dintre rituri aveau loc înainte de strângerea recoltei sau de culegerea viei şi, din acest motiv, ţăranii se temeau că, din cauza vrăjitoarelor, munca lor va avea de suferit“, a explicat scriitorul italian Roberto Borin. Urâte, dizgraţioase îmbrăcate în veşminte ciudate – cam aşa erau descrise vrăjitoarele şi aşa au rămas în imaginarul colectiv până în zilele noastre. De altfel, este o tactică destul de frecventă ca atunci când o femeie trebuie discreditată să fie atacată din punct de vedere al aspectului exterior. Însă, nimeni nu se temea de femeile acuzate de vrăjitorie din cauza aspectului, ci din cauza cunoştinţelor lor, care, în ciuda arderilor pe rug şi a persecuţiilor, par să fi supravieţuit până în zilele noastre.
Cu ce s-ar ocupa astăzi vrăjitoarele
Acele femei atât de blamate erau în realitate persoane culte, care deseori se învârteau în cercurile înalte ale societăţii. Însă, să ne imaginăm pentru un moment cu ce s-ar ocupa astăzi acele vrăjitoare.
Probabil ar fi absolvit o facultate sau, oricum, ar practica profesii menite a face bine celor din jur, chiar şi folosind cunoştinţe nu tocmai ortodoxe. De exemplu, una dintre profesiile care ar putea fi practicate cu succes de o vrăjitoare din secolul XIV ar fi cea de medic homeopat. În trecut, unguentele şi poţiunile preparate potrivit principiului Similia similibus curantur – principiul similarităţii, aflat la baza homeopatiei moderne – s-au aflat la baza multor vindecări de-a dreptul miraculoase. Altă profesie ar putea fi cea de consilier psihologic, aşa-numitul Life coach. Datorită tehnicilor de convingere, vrăjitoarea era capabilă să scoată la lumină abilităţile persoanelor cu care comunica. În acea perioadă, oamenii erau chiar convinşi că vrăjitoarele le pot schimba cursul vieţii.
Vrăjitoarele erau specialiste în mediul rural şi urmăreau de aproape producţia agricolă sau recoltele, putând îndeplini cu succes profesia de inginer agronom. De asemenea, ele cunoşteau foarte bine corpul femeii şi de aceea ştiau cum să provoace un avort sau să influenţeze ciclul menstrual şi fertilitatea, practici specifice medicilor ginecologi din zilele noastre. În acea perioadă, acele cunoştinţe erau cu atât mai utile, cu cât problemele de sănătate ale femeilor nu erau tratate cu foarte mare atenţie.
