Sfârşitul lumii sau un nou început?
Ce va fi după 2013?
de Marie D. Jones, Editura Trei 2010
După catastrofa care a lovit arhipelagul nipon (cutremur puternic, la care s-au adăugat valuri tsunami şi avarierea unei centrale nucleare) partizanii teoriei catastrofelor au toate motivele să exulte! Sfârşitul lumii pare iminent, în viziunea celor care citind semnele timpului au anunţat deja Apocalipsa. Iată că a început un război în Libia, aşadar al Treilea Război Mondial nu e departe. Ce se mai poate spune în faţa acestor dovezi… incontestabile? Nimic, decât că pământul a mai cunoscut catastrofe naturale ucigaşe (ultima Eră Glaciară este doar a XIV-a!), iar viaţa va continua, cu mici denivelări. Evident, ameninţarea nucleară nu a fost niciodată posibilă în trecut ca azi. Cartea americancei Marie D. Jones este o retrospectivă bine făcută a apocalipselor, catastrofelor, miturilor şi teoriilor despre dezastre care au fost prevăzute de oameni, de când există profeţi şi profeţii. Una dintre cele mai spectaculoase este cea a vechilor preoţi mayaşi, care au stabilit Calendarul Sacru, Tzolkin, de 260 de zile, cu o desfăşurare de 5.125 de ani, calculat în ceea ce se numeşte ciclul Bakhtun, 144.000 de zile. Finalul calculat al acestui calendar sacru este anul 2012, la solstiţiul de iarnă. De ce este 2012 atât de important pentru unii? Pentru că şi astronomii, dar şi astrologii îi conferă o importanță deosebită. La solstiţiul de iarnă, 21.12.2012, se va întâmpla într-adevăr un eveniment astronomic major: o foarte rară aliniere a Soarelui cu centrul galaxiei noastre. Este ceva ce mayaşii ar fi prevăzut, ba chiar mai mult, au prevăzut şi ora când se va întâmpla: 11. 11 U.T. (Universal Time). Dar ce spun specialiştii de azi? Unii dau credit calculelor mayaşe, argumentându-le şi dezvoltând sugestiile vechi, alţii cred că trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra datei de 28 octombrie 2011, ziua în care „lumina va trece prin toate Lumile de Dedesubt fără ca întunericul care împiedică un contact direct între omenire şi Divin să o filtreze
într-un fel“. Ce se întâmplă, mai precis? Este un fapt rar, acela al alinierii Soarelui cu centrul galactic, precum şi al precesiei complete a Pământului (un ciclu întreg are 25.000 de ani). Aceste cicluri ale vieţii aduc după sine schimbări inevitabile. Dacă ţinem cont că oamenii vor intra în Zodia Vărsătorului în scurt timp, iată de ce așteptările de conversie sunt atât de ridicate. Sigur, în astfel de perioade abundă escatologiile care prezintă finaluri catastrofice ale lumii, alimentate şi de ignoranţa umană sau de speranţa unui „nou cer şi pământ“. Ceea ce atrage în mod deosebit atenţia în lista de teorii şi ipoteze instrumentată de Marie D. Jones este teoria lui David R. Hawkins, pe care aş credita-o major în raport cu celelalte teorii catastrofice. Medicul american a efectuat milioane de teste şi calibrări kinesiologice, pe mari durate de timp, pentru a determina nivelurile conştiinţei umane. Pe scurt, a stabilit că actuala umanitate are un nivel al conştiinţei de 207, după ce mult timp, până la sfârșitul sec. XX, s-a plasat undeva la 190. Acest nivel actual este identificat simbolic cu Curajul. 500 ar fi nivelul Iubirii, unul extraordinar pentru ceea ce suntem noi azi, 600 cel de Pace. Pare imposibil pentru om, nu? Ca să vă faceţi o idee despre forţa unui „Avatāra“ (Budha, Iisus) – adică, aşa cum spune Bhagavad Gita, coborârea unei fiinţe superioare într-un trup muritor – care ar putea produce un salt în conştiinţa umană prin acţiunea sa, trebuie spus că acela se situează, în graficul lui Hawkins, undeva între 700 şi 1.000, la nivelul denumit simbolic Iluminare. Nu e nevoie decât de încă un efort…
