Iubeşte poezia. Rimele cuvintelor adunate în versuri se leagă sub ochii săi pe coala albă de hârtie, iar mâna scrie parcă singură, conducând tocul într-un dans ameţitor.
S-au născut rând pe rând din mâna sa, sub impulsul acelei melodii a tocului pe hârtie, 12 volume de poezii. Primul şi cel care avea să marcheze debutul literar al lui Gheorghe Puiu Răducan-Ţepeşti a fost volumul de poezii „Vorbe la…necaz“, apărut la Editura Daria, Craiova, în 1995.
Şi de atunci ideile consemnate pe foile carneţelelor care îl însoţeau tot timpul au prins contur, au devenit poezii, care au început să trăiască în volume, vorbind de trăirile sale. „Am în maşină nişte carneţele şi tot ce mă inspiră, fie şi în timpul când conduc, trec repede acolo. La primul popas… încep schiţarea ideii. Au fost multe cazuri când dintr-un simplu gând aşternut pe hârtie s-au născut versuri“.
În lumea literelor
Ideile, inspiraţia nu-i dau pace. Iubeşte poezia, deşi câteva rânduri bune de proză stau adunate în caietele de lucru, căci ea are „ceva aparte“. Iubeşte, de asemenea, fiecare volum care se naşte din mâna sa. „Îmi iubesc toţi copiii la fel, dar mai mult îl iubesc pe cel care vine… Despre o carte de-a mea am spus în… Cuvântul autorului şi pe coperta 4 că aceasta nu poate să stea pe rafturi academice, deoarece, din dorinţa de a reliefa adevărul, stilul artistic este în suferinţă. Nu poţi spune că suferi artistic“.
În faţa volumelor, poetul trăieşte sentimente profunde, dar şi o teamă. „Mai am totuşi o teamă de curata coală albă ca să n-o umplu cu mizerii, că nu merită, şi trebuie să-mi dau silinţa să fiu la înălţimea culorii ei“.
Şi uite aşa astăzi un alt volum – „De-ale lui Gheorghe“ – se naşte. Şi călătorul prin lumea literelor va descoperi acelaşi poet, „al tristeţii lucide, repunătoare a universului dezarticulat, «ruinat» pe temeiurile etice solide ale normalităţii. E un apocaliptic care nu cântă doar strunele dezacordate ale Lirei, ci şi pe strunele emiţătoare de melodii fine, lirice. Nu lipsesc, astfel, acordurile patriotice, vibraţiile sufleteşti gingaşe, notele peisagistice în ton pastelist veritabil, tonalităţile de galanterie la aprecierea semenilor“, după cum menţiona în deschiderea volumului, sub titlul „Luciditatea tristeţii“, academicianul Mihai Cimpoi.
Timpul pare să nu-l schimbe pe poet, iar versurile sale, deşi adunate în volume diferite, continuă ideea, astfel că descoperim în „De-ale lui Gheorge“, dar şi în volumele anterioare, bunăoară în „Păzitorul de vise“ (apărut în 2009 la Editura Lumina), „o oscilare, devenită programatică, între angelitate şi demonism, între convingerea asediului păcatului (până şi răul e plin de păcate, dintr-o poezie), care substanţializează asediul general al nimicului. Acest motiv este repetat, cu modificări minime în multe texte, lucru care te determină să accepţi şi convingerea – dostoievskiană – că frumosul (cu toate izoformismele sale: iubire de Dumnezeu, de femeie, de patrie, lumina, florile, stelele) va salva lumea“, cum sesiza Mihai Cimpoi, unul dintre acele persoane despre care poetul recunoştea că au avut un cuvânt greu de spus în conturarea destinului său ca poet. „Sunt adevăraţi critici şi oameni de mare ţinută morală, spirituală, culturală, oameni minunaţi, care, fără să spună prea multe, mi-au transmis esenţialul. Aceştia sunt prof. univ. dr. Alexandru Popescu Mihăeşti, profesor Costea Mărinoiu, acad. Mihai Cimpoi, acad. D.R. Popescu, acad. Gh. Păun, arhiepiscopul Râmnicului, părintele Gherasim, Arhim. Vartolomeu Androni, părintele stareţ al Mănăstirii Cozia, prof. univ. dr. Florian Copcea, profesoara Elena Agiu Neacşu şi alţii“, a spus Gheorghe Răducanu.
Un univers mirific, guvernat de puterea rimei, se deschide cu fiecare coală pe care sunt aşternute cuvinte, pentru ca mâine el, cititorul, să-l descopere cu fiecare filă dată. Este universul creat de Gheorghe Puiu Răducan.
Lucrări de acelaşi autor
Gheorghe Puiu Răducan a mai publicat lucrări precum „Vorbe la… necaz“, „Vă rog intraţi, nu bateţi!“, „Eu, tu şi astrele (Un alt mod de a ne cunoaşte)“, „Vorbe înţelepte (Vorbe de duh)“, „Trâmbiţa îngerilor“, „Fabule şi pamflete cu zgârieturi mioritice“, „Poemele furtunii“, „Păzitorul de îngeri“, „Păianjenul roşu“, „Apocalipsa după Gheorghe“, „Balade Pamfletistice moderne“.
