Pe zi ce trece, ne convingem de modificările climatice de la noi din ţară. Verile devin tot mai călduroase, cu temperaturi adesea caniculare. Pentru a face faţă acestei situaţii, apelăm la aerul condiţionat. În cele ce urmează, vom face unele comentarii privind modul în care trebuie să amplasăm aparatele de răcire a aerului în încăperile apartamentului.
Zilele din a doua jumătate a lunii iulie ne-au convins, dacă mai era nevoie, de faptul că ne aflăm în pragul unor schimbări climatice care ne vor influenţa din ce în ce mai mult existenţa. Revine mereu întrebarea referitoare la necesitatea achiziţionării şi utilizării, în cadrul locuinţelor noastre, a echipamentelor de aer condiţionat.
Sunt sau nu aceste aparate o necesitate?
Dacă am face o incursiune atât în construcţiile orăşeneşti, cât şi în cele din afara oraşelor, construite de străbunicii şi bunicii noştri, vom constata cu surprindere cel puţin două caracteristici constructive cu referire la întrebarea de mai înainte. Pereţii exteriori ai caselor erau realizaţi din cărămidă plină, cu densitate mare (aveau masă), bine arsă şi cu o grosime corespunzătoare (o cărămidă şi jumătate sau chiar două cărămizi); şi, în al doilea rând, înălţimea încăperilor de atunci (între 3,20 şi 3,50 m) era mai generoasă decât cea a încăperilor de astăzi.
Prima caracteristică oferea întregii construcţii aşa-numita masivitate termică, asigurându-ne în acest fel că variaţiile climatice exterioare (căldură excesivă sau ger) aveau o influenţă relativ limitată asupra climei interioare, a microclimatului. Dacă afară era foarte cald, penetrarea acestei călduri în interior era întârziată şi diminuată de grosimea şi consistenţa materialului de construire a zidurilor; casele erau deci răcoroase. O situaţie similară se producea şi iarna, atunci când zidurile groase ofereau o bună izolare termică, focurile din sobe permiţând păstrarea unor temperaturi acceptabile până dimineaţa, când se făcea focul următor.
A două caracteristică era reprezentată printr-un volum mai mare de încăpere oferit ocupanţilor. De asemenea, înălţimea mai generoasă permitea acumularea poluanţilor (vaporii de apă, căldura de la ocupanţi etc.) în partea superioară a încăperilor.
Prin contrast, încăperile de azi au pereţi cu o masivitate termică mai redusă şi înălţimi mai mici, factori care necesită reconsiderarea modului de tratare a volumelor de aer interioare: trebuie să ventilăm mai des încăperile şi trebuie să evităm (supra)încălzirea lor, răcindu-le pe timp de vară cu aparate.
Soluţii constructive
Cheltuielile generate de folosirea aparatelor de aer condiţionat pot fi substanţial reduse prin luarea unor măsuri de ordin constructiv, acolo unde acest lucru este posibil.
Pereţii exteriori pot fi izolaţi termic suplimentar, prin aplicarea unor materiale şi soluţii tehnice corespunzătoare la exteriorul acestora (plăci de polistiren expandat, plăci de vată minerală cu densitate ridicată etc.). Se reduce în acest fel coeficientul global de transfer termic al peretelui (spre exemplu, de la 1,5 – 1,7 W/(mp*K) până la 0,5 – 0,7 W/(mp*K)), situaţie favorabilă atât vara, cât şi iarna, când scade consumul de combustibil.
Acoperişul-pod şi acoperişul-terasă pot fi izolate termic, însă modalităţile diferă. În primul caz, se introduc plăci izolatoare în pod şi se aşază pe toată suprafaţa tavanelor materiale termoizolatoare cu grosimi corespunzătoare (de exemplu, plăci de vată minerală cu densitate ridicată, de 50 – 80 mm grosime etc.).
În al doilea caz, în interiorul încăperilor de la ultimul etaj (al blocului) se va crea un tavan fals, care va susţine acelaşi tip de termoizolaţie, păstrându-se şi un strat de aer izolator (30 – 50 mm) între aceste materiale şi placa de beton armat a acoperişului-terasă. Ferestrele normale (duble sau cuplate) ale încăperilor se pot înlocui cu cele cu geamuri tip termopan.
Balcoanele şi loggiile (acolo unde este posibil şi legea o permite) pot fi închise cu ferestre prevăzute cu geamuri termopan, creându-se un spaţiu-tampon (mai ales vara) între exterior şi interiorul încăperii propriu-zise.
Pardoselile încăperilor aflate la parterul blocurilor sau cele de deasupra gangurilor – sub care există spaţii libere – se pot izola termic prin aplicarea unor materiale termoizolatoare, prin exteriorul plăcii de beton.
Seria de măsuri constructive este cu atât mai importantă cu cât verile care urmează ne vor supune la diferenţe de temperatură între exterior şi interior crescute cu până la 80% faţă de cele cu care am fost obişnuiţi în trecut. În acest fel, debitul de căldură pe care va trebui să-l extragem dintr-o încăpere (egal cu puterea frigorifică a aparatului de aer condiţionat, exprimat în BTU/h sau în kW) ar putea fi micşorat sau măcar ţinut la nivelul anilor anteriori.
Cum amplasăm aparatele de aer condiţionat („spliturile“)
Se presupune că „spliturile“ procurate au fost alese cu puteri termice acoperitoare pentru incintele în care se vor monta.
Modul de amplasare a acestor aparate este esenţial în obţinerea unor parametri de confort ridicat ca urmare a păstrării în timpul verii a unor temperaturi acceptabile şi, nu în ultimul rând, a evitării curenţilor de aer.
Pentru claritatea expunerii, se prezintă cazul unui apartament etalon, dintr-un bloc de P+4 niveluri, cu trei camere (dormitorul D1, dormitorul D2 şi livingul L), cu o bucătărie B, cu o baie în care se află grupul sanitar principal b1, cu grupul sanitar suplimentar WC şi holul principal H.
Se observă că apartamentul are şi o loggie Log, plus două balcoane, bc1 şi respectiv bc2.
Printre primele măsuri constructive putem aminti: înlocuirea geamurilor normale cu cele termopan; aplicarea unor ferestre noi cu geamuri termopan (atât celor două balcoane, cât şi loggiei); înlocuirea uşii principale cu o una metalică, prevăzută cu garnituri de cauciuc, pentru o etanşare corectă (evitarea pătrunderii sistematice de pe casa scării a curenţilor de aer).
Datorită gradului îmbunătăţit de izolare termică a ferestrelor şi a evitării unei ventilări naturale incorecte, au putut fi procurate aparate de aer condiţionat cu puteri minime (două bucăţi de 9.000 BTU/h – 2,64 kWfrig – pentru dormitoare şi un aparat de 9.500 BTU/h – 2,82 kWfrig – pentru living). Întrucât puterile frigorifice menţionate sunt garantate de producător pentru temperatura exterioară de +35 de grade Celsius (condiţia EUROVENT), în cazul temperaturilor exterioare de aproximativ +40 de grade Celsius, s-au măsurat scăderi ale puterilor frigorifice astfel: cu 10% puterea totală, cu 7% cea sensibilă (partea de putere frigorifică utilizată pentru scăderea temperaturii) şi cu 16% cea latentă (partea de putere frigorifică utilizată pentru extragerea umezelii suplimentare din aer).
Amplasarea aparatelor s-a făcut ţinând seama de unele considerente general valabile, astfel:
1. Aparatele din dormitoare (A2 şi A3) suflă aerul răcit paralel cu ferestrele, evitându-se la începutul jetului de aer răcit contactul cu zona ocupată de paturi.
2. Aparatul din living (A1) suflă aerul răcit astfel încât, în partea finală a jetului de aer (aproximativ 4,5 m distanţă), acesta să poată ieşi prin uşa de legătură cu holul H, pentru a ameliora condiţiile de temperatură de aici.
Măsurătorile de temperatură şi umiditate efectuate într-o zi cu +40 de grade Celsius în exterior pentru echipamentul A1 au arătat următoarele valori: la ieşirea din aparatul de aer condiţionat: temperatura de suflare +17,4 C, umiditatea relativă 52%; în mijlocul încăperii L, în afara jetului de aer notat cu 1: temperatura aerului la 1,50 m de pardoseală +26,7 C, umiditatea relativă 41,4%; pe holul H, în zona jetului notată cu 2: temperatura aerului la 1,50 m de pardoseală +27,2 C, umiditatea relativă 41,8%; în bucătăria B (nu s-a gătit, dar există un frigider), în zona notată cu 3: temperatura aerului la 1,50 m de pardoseală +27,8 C, umiditatea relativă 43%; în dormitoarele D1 şi D2 aceleaşi condiţii ca şi în livingul L.
Revista Domus Util
