Sunt săraci lipiţi pământului. Patru copii minori locuiesc într-o singură cameră alături de tatăl paralizat, mamă şi bunică. Acolo dorm, mănâncă, îşi fac lecţiile. În ciuda condiţiilor improprii, unul din copiii familiei Stroe este premiant, lăudat de profesori şi admirat de colegi. Tot copiii sunt cei care au cerut cititorilor GdS ajutor.
Nenorocirea familiei Stroe a venit pe 8 martie 2012. Stroe Gheorghe avea 38 de ani, om în putere care lupta să îşi întreţină familia. Încerca să găsească fier vechi în Satu Nou, din Slatina. Săpase o groapă adâncă de peste doi metri, sperând să dea peste ceva fier pe care să-l vândă ca să poată aduce de mâncare copiilor. A fost însă victima unui accident grav. Un mal de pământ s-a surpat peste el, provocându-i tasări de vertebre cu deplasare, fracturi umerus şi coaste. „După ce că eram amărâţi, a mai venit şi necazul ăsta peste noi. Pământul a căzut peste mine, doar capul mi se mai vedea. Am fost îngropat de viu… Noroc că m-au găsit… M-au cărat pe un oblon de căruţă şi m-au dus la spital. De acolo, am fost transferat la Bucureşti, la Spitalul de Urgenţă «Bagdasar-Arseni»“, a povestit Gheorghe Stroe. Au urmat trei luni de luptă pentru supravieţuire, operaţii la umăr, la coloană. Nu i-a garantat nimeni că o să trăiască, şansele fiind minime. După cele trei luni critice, era numit „erou“ de către personalul medical. Au urmat alte luni de recuperare. În loc să i se amelioreze starea, durerile insuportabile au început să apară. Îşi simte picioarele până la genunchi, dar atât. Tija de la umăr i s-a deplasat, iar cele şapte tije din coloană îl ţin imobilizat. Zilele trecute, şi-a ars şi degetele de la picioare. Le-a întins pe plita încinsă a sobei, nerealizând ce se întâmplă…
Îşi îngrijeşte bărbatul paralizat şi caută prin gunoaie PET-uri pe care să le vândă
E greu de crezut că strada Fântânilor, unde locuiesc aceşti oameni, este într-un oraş. Casa în care i-am găsit pe membrii familiei Stroe, cu greu poate fi numită locuinţă. Au geamuri doar la camera în care locuiesc, în rest, folii de plastic ţin vântul sau viscolul să nu pătrundă în încăperi. Au un frigider, un şifonier, o masă făcută din scânduri, pe care stă televizorul. În cei câţiva metri pătraţi sunt aşezate trei paturi. Unul în care doarme Gheorghe şi soţia, şi alte două în care dorm copiii. Bunica rar doarme în pat. Preferă să îşi pună pe jos o pătură pe care să se întindă, lăsându-şi astfel nepoţii să se odihnească. În ciuda acestor condiții, Gheorghe Stroe are o forţă extraordinară. Nu cerşeşte milă, nu cere bani, vrea doar să aibă şansa să poată face recuperare… Camera este însă extrem de curată, aşternuturile spălate, chiar şi păturile aşezate pe jos, drept covoare, sunt impecabile. „Nu am stat întotdeauna aşa… Am fost muncitor necalificat la primărie, însă nu m-au ţinut decât câteva luni… În Slatina nu ai prea multe posibilităţi să faci bani. Am început atunci să caut fier vechi… În 1995, casa ne-a fost inundată de două ori, apa era până la jumătatea încăperii. Ne-a distrus tot. Nu ne-am lăsat însă, am muncit, azi am cumpărat un sac de ciment, mâine altul şi tot aşa până am strâns şi ne-am ridicat alte două camere în spatele actualei case, de data asta cu fundaţie înaltă. De când s-a întâmplat însă accidentul meu, a rămas totul baltă, am renunţat la tot… Este cumplit să vezi ce întorsătură poate lua viaţa. Am ajuns dependent de nevastă. Ea mă spală, mă îngrijeşte, îmi dă să mănânc, îmi curăţă rănile de pe spate, pe care le‑am făcut de la atâta stat. Apoi, pleacă şi adună PET-uri de prin tomberoanele din oraş. Dacă găseşte un kilogram, le vinde cu 70 de bani… Trăim din pensia mea de handicap – 290 de lei şi alocaţiile copiilor“, a adăugat Gheorghe.
„Chiar trebuie ajutaţi. Aceşti copii trebuie să urmeze cel puţin liceul“
Cei patru copii ai familiei Stroe – Gabriel, Marinela, Ionel şi Miruna – au vârste cuprinse între şapte şi 15 ani. Pe băieţi i-am găsit acasă, unul era răcit, iar celălalt avea râie. Deşi este o boală contagioasă şi se transmite cu uşurinţă de la un copil la altul, nu au unde să îl izoleze. Fetele erau la şcoală. „Le spun să înveţe, să reuşească măcar ei să scape de sărăcia asta. Băieţii sunt mai leneşi, însă fetele sunt foarte bune la învăţătură. Băiatul a luat râie. Se ducea să îngrijească animalele unui vecin ca să îi dea câte doi, trei lei… De acolo a luat. De o săptămână îl mănâncă pielea. A fost nevasta cu el la doctor şi i-a zis că are râie. Îl spălăm în fiecare seară, îl dăm cu creme, ce să facem acum…“, a adăugat bărbatul. La şcoală, nimeni nu ştie în ce condiţii trăiesc cei patru copii. Profesorii au aflat de la mamă şi i-au mai ajutat pe copii cu rechizite sau haine. „Marinela este în clasa a IV-a D. Este cea mai bună la învăţătură, este premianta noastră! Este o fetiţă extrem de veselă, curat îmbrăcată, care încearcă să mascheze, atât cât poate, situaţia critică de acasă. Indiferent de vreme, pe viscol, ploi, frig, acest copil a fost tot timpul prezent la şcoală, deși sunt câţiva kilometri pe care trebuie să îi străbată zilnic pe jos. Această familie trebuie ajutată! Copiii trebuie să urmeze cel puţin liceul“, a spus Ina Pârvu, învăţătoare la Şcoala nr. 1-Slatina.
Pe lângă tratamentul pe care îl primeşte gratuit, Gheorghe are nevoie de calmante, ceaiuri, creme speciale pentru escarele de pe corp, dar şi de un nou scaun cu rotile. Deşi este de-abia ianuarie, lemnele familiei Stroe sunt pe terminate, mai au doar pentru câteva săptămâni…
