Moartea unora, afacerea altora, cam aşa s-ar traduce fenomenul, existent dintotdeauna, al tranzacţionării locurilor de veci, o afacere rentabilă chiar şi în timp de criză. O afacere de care profită cei ce au bani şi pot cumpăra şi vinde morminte pe care, chipurile, le-au „moştenit“. O afacere din care mai ciugulesc şi angajaţii Regiei care administrează în Craiova domeniul cimitirelor şi care vând ponturi celor din branşa „cioclilor“. Iar zvonurile cu administratori de cimitire care îşi rotunjesc veniturile din aceste vânzări de gropi, care în fapt sunt ale statului, dar concesionate pe o anumită perioadă de timp, contra unei sume infime, unor persoane fizice, sunt adevărate. Sub oblăduirea acestora, în fiecare cimitir al Craiovei se învârte o lume pestriţă, fie angajaţi, fie samsari de morminte care încearcă de cum ajungi la poarta cimitirului să te ajute să devii „proprietăreasă“.
Am încercat şi noi să perfectăm o astfel de afacere, cei drept, cam morbidă, şi ne-am arătat interesaţi să achiziţionăm un loc de veci în unul dintre cimitirele administrate de municipalitate. Am mers aşadar la cimitirul Sineasca şi ne-am declarat interesaţi să cumpărăm un loc de veci, fie cu lucrare pe el, fie numai un plaţ. Cum administratorul cimitirului, Şerban Trifu, nu era, am întrebat în dreapta şi în stânga cum să intrăm în posesia unui loc de veci. Ne-a „ochit“ repede un angajat al Regiei, după cum singur a spus, şi, coincidenţă sau nu, chiar ştia un domn care vinde un loc de veci. „Cimitirul aici este închis, dar cunosc eu pe cineva. Hai să vă arăt, că este mai în spate! Da, e aşezat bine, are placă, are tot, doar cruce să-i puneţi. Eu vă pun în legătură cu omu’ şi gata“, a spus angajatul. Îl mai întrebăm încă o dată dacă este angajat al RAADPFL şi confirmă că este, cu carte de muncă. Poate că i s-a promis un procent din câştig dacă găseşte un client, dar nu este el cel care învârte afaceri cu morminte. Întrebăm de preţ. „Păi este la 50, cam 60 de milioane (lei vechi – n.r.). Şi facem aşa: îmi daţi numărul de telefon, eu vorbesc deseară cu omu’ şi vă sună. Dacă e urgent, faceţi actele şi gata. Asta e“, adaugă angajatul.
Înainte de a părăsi cimitirul, îşi face apariţia un tip brunet, rotofei. Ni-l recomandă primul, că este şi el angajat. „Ia vino, tată! Uite, dânşii vor să cumpere“. Îl întrebăm şi pe acesta. „Da, avem, avem“, răspunde. Este şi el angajat, dar are un loc de veci aici, în cimitirul Sineasca, pe care îl vinde „de-a gata“ cu 6.000 de lei şi este situat pe ultima alee. „Dacă vreţi, facem actele la notar, după aia vă plătiţi taxele la Regie, asta e. Alte locuri libere aici nu este, dacă vreţi, duceţi-vă la cimitirul Nord“, ne îndrumă omul nostru.
Dacă eşti pe moarte, faci cerere
Cimitirul Nord este, în prezent, singurul dintre cele administrate de primărie unde craiovenii mai pot concesiona un loc de veci, dar şi aici mai ai nevoie de o „patalama“ la mână ca să îl primeşti: ori să fii pe moarte, ori să ai decesul deja înregistrat. Este sinistru, dar aşa funcţionează. Informaţiile ni le dă o doamnă blondă, chiar la intrarea în cimitir. Este amabilă, dar îşi tot freacă mâinile, semn că este rost de bani. „Mergeţi dumneavoastră pe strada Brestei, la Regie, faceţi o cerere şi plătiţi parcă 201 lei pentru concesionare. Dacă vreţi repede, duceţi şi nişte acte medicale şi treceţi acolo: subsemnata… cu următoarele probleme de sănătate… În cazurile astea se dă repede. Aşa, pentru construcţie, dacă vreţi cu cavoul făcut de noi, plătiţi aproximativ 25 de milioane (lei vechi – n.r.), dacă mai este ceva, se ocupă băieţii noştri. Dacă lucraţi în armată sau aveţi legătură, avem rezervări la zona «zero». Cele mai multe sunt acolo în spate, unde se extinde cimitirul“, ne explică angajata Regiei. O întrebăm şi pe ea dacă ştie persoane care deţin locuri de veci şi le vând. „Sunt şi din ăştia, dar nu ţin legătura cu noi. Vedeţi pe la anunţuri, poate sunt şi prin cimitir…“, şi ridică din umeri, după care ne strigă să ne spună programul când îi găsim pe cei de la administraţia cimitirelor.
Un mormânt „la cheie“
Însă, bătaia se dă în Craiova pentru un loc de veci în cimitirul Ungureni. Aici, alte pretenţii, alt preţ, dar ofertele nu lipsesc. Chiar directorul Regiei ne-a spus că au depistat persoane care au şi câte zece locuri de veci scoase la vânzare. Concesionarii le-au moştenit, iar acum, fiindcă nu mai au nevoie de ele, le vând. Poate aşa, să nu se împiedice de ele şi să mai facă un ban, că, cine ştie, peste o lună mai „moştenesc“ alte zece. Aici ne încercăm norocul prin telefon, cu un anunţ de la mica publicitate, ca să mergem la sigur. Ne răspunde un anume „domn Ionuţ“, care, culmea, are şi locuri de vânzare, are şi echipă care ne ridică cavoul în doar două zile „la cheie“, după cum ne spune. Dar într-un cimitir central, cu alei unde sunt înhumaţi eroi, personalităţi ale urbei, preţul este mai mare, 80, 90 şi chiar 100 de milioane. „Da, ştiu trei terenuri de vânzare. Unul este chiar al unei doamne avocat. Este proprietar. Faceţi acte la notar şi, dacă este urgenţă mare, eu în două zile vi-l dau la cheie. Aşa deveniţi şi proprietăreasă. Veniţi aici la poartă şi întrebaţi de mine. Am avut unul şi pe aleea cu eroi, cu primari, dar l-am vândut ieri. Oricum îl cumpăraţi, noi luăm autorizaţii pentru lucrări. Ne înţelegem… când veniţi?“, întreabă bărbatul, care ţine să precizeze că el nu câştigă din afacerea asta mai nimic.
Angajaţii dau semnătură că nu fac tranzacţii
Ultima oprire, RAADPFL Craiova. Cel care are în grijă cimitirele din Craiova, Lucian Moşoiu, spune că aceia care se ocupă cu astfel de tranzacţii cu locuri de veci nu sunt angajaţii săi, deşi: „Eu nu bag mâna în foc că nu fac aşa ceva. Dar ei au semnătură dată că nu au voie să se ocupe cu vânzări de morminte. Aceste persoane care îşi fac veacul prin cimitirele administrate de noi ne fac mari deservicii. Eu chiar am vrut să le scot din cimitire, dar nu am cum, că se găsesc pe domeniul public. Şi ei pot spune că sunt la mormintele rudelor, că sunt angajaţi să construiască pentru cei care deţin aici un loc de veci. Nu cred că sunt printre ei şi angajaţi de la noi. Poate sunt cazuri când îi roagă cineva, aşa, întâmplător, dar nu fac din asta o afacere. Cei care vând sunt deţinătorii acestor locuri de veci, cei care şi-au plătit taxa de concesionare şi le-au moştenit de la bunici, părinţi“.
