Încă un muncitor român şi-a pierdut viaţa pe un şantier din Italia, acesta fiind doar cel mai recent deces din lungul şir de tragedii care au avut drept victime imigranţi români.
Un muncitor român, de 44 de ani, şi-a pierdut viaţa joi după-amiază pe un şantier din Jenne, în apropiere de Roma. După cum informează cotidianul italian Corriere della Sera, românul şi colegii săi lucrau la restaurarea unei clădiri aflate în proprietatea primăriei. În momentul incidentului, românul monta ultimele părţi dintr-o schelă, înainte de a trece la vopsirea uneia dintre faţade. Din motive care nu au fost încă stabilite, în timpul lucrărilor, muncitorul a atins un cablu electric. Şocul l-a aruncat în gol, de la o înălţime de şase metri, bărbatul decedând pe loc. Românul era angajat al unei firme de construcţii din Palestrina (Roma). Echipa de anchetatori, coordonată de căpitanul Alessandro de Vico, încearcă acum să verifice dacă pe şantier au fost respectate normele de protecţie şi siguranţă în muncă. „Încă un deces în urma unui accident de muncă. Încă o dată, victima este un muncitor român. Tragedia de la Jenne, alături de celelalte care au avut loc în aceste zile în Italia, este doar o confirmare a numărului de accidente de muncă care au loc în fiecare zi la noi în ţară“, a declarat Massimiliano Smeriglio, consilierul pe probleme de muncă din cadrul Primăriei din Roma. „Guvernul nu pare să acorde prea multă atenţie acestor accidente, iar îmblânzirea normelor şi legilor privind siguranţa la locul de muncă se dovedeşte a fi din ce în ce mai neinspirată şi mai iresponsabilă. În plus, acest caz se referă la şantierul pentru restaurarea unei clădiri publice. Din acest motiv, cred că este necesar să se stabilească persoanele responsabile pentru acest accident şi carabinerii trebuie să se asigure că au fost respectate toate normele de siguranţă, iar în caz contrar să sancţioneze cu severitate toate neregulile“, a mai precizat acesta.
Muncitorii români, victime „majoritare“
Potrivit statisticilor autorităţilor italiene, unul din patru muncitori străini morţi pe şantierele din Italia este de naţionalitate română. Mai mult, conform datelor deţinute de autorităţi, unul din trei muncitori în construcţii lucrează la negru. Cei mai mulţi dintre ei sunt români, aceştia asumându-şi riscuri imense din dorinţa de a lua un ban în plus. Ei câştigă aproximativ o mie de euro pe lună, jumătate din bani mergând pe chirie. Neoficial, sute de români au murit în Italia în ultimii ani, dar nimeni nu a ţinut o evidenţă în acest sens. În opinia specialiştilor, de vină pentru numărul mare de accidente ar fi faptul că românii angajaţi la negru în construcţii au, de obicei, alte meserii, iar lipsa de experienţă în domeniu îşi spune cuvântul.
Decese pe bandă rulantă
Decesul muncitorului român face parte dintr-un lung şir de tragedii. La începutul acestui an, Constantin Lazăr Sonean, un român de 46 de ani, care lucra pe un şantier din Modugno, regiunea Puglia, a murit după ce a căzut de pe o schelă. Din câte se pare, românul şi-a pierdut echilibrul şi s-a prăbuşit în gol. Chiar dacă medicii au ajuns foarte repede la locul tragediei, bărbatul nu a mai putut fi salvat. În luna martie, alt român, de data aceasta de 28 de ani, şi-a pierdut viaţa pe un şantier de construcţii din Ravenna. Potrivit anchetatorilor, se pare că tânărul a fost strivit după ce malurile unui şanţ au cedat în timp ce el făcea săpături. Bărbatul a decedat în ambulanţă care îl transporta la spital.
Siguranţă pe şantiere
La începutul anului trecut, moartea unui muncitor român pe un şantier din localitatea Guastalla a provocat un val de proteste printre muncitorii din toată Italia. Stelică Maftei a decedat în timp ce lucra la mare înălţime la instalarea sistemului termo-hidraulic al unei hale industriale. El a fost lovit de o macara manevrată de la sol. Maftei a căzut în gol, murind pe loc. După acest incident, Valerio Bondi, secretar general provincial al sindicatelor Fiom-Cgil, a decis să declanşeze o grevă în întregul sector al construcţiilor din Italia. Obiectivul protestului era de a atrage atenţia asupra firmelor de construcţii care câştigă licitaţiile de lucrări în baza unor oferte al căror preţ de execuţie nu poate include condiţii de lucru în siguranţă şi un program normal.
