Cineclubul craiovean, 40 de ani de la înfiinţare

Au trecut 40 de ani de când câţiva oameni cu dragoste de film înfiinţau la Craiova primul Cineclub cu activitatea organizatorică din Oltenia. Iniţiativa a aparţinut, cu ani în urmă, lui Dima Burcă, acela care părăsea Bucureştiul cu un gând măreţ, de a sparge etichetarea „Oltenia, pata albă pe harta Cinecluburilor“. I s-au alăturat în acest demers prietenii, pasionaţi de film, printre aceştia: George Obrogea, Ştefan Tunsoiu, Marcel Iureş, Geo Saizescu.
„Lucram de câţiva ani la Studiourile Cinematografice Buftea ca secretar de platou şi asistent de regie şi acum venisem la Craiova cu regizorul Geo Saizescu şi o parte din echipa care realizase filmul «Balul de sâmbătă seara», la care îmi adusesem şi eu modesta contribuţie, pentru o avanpremieră craioveană la cinematograful central. După proiecţie, explozia de aplauze ne confirma succesul deosebit al filmului şi oficialităţile şi gazdele de la Întreprinderea Cinematografică judeţeană au invitat echipa de realizatori într-un birou, să ciocnim un pahar de şampanie. În atmosfera care «se încălzise», mi-a revenit chinuitor în minte «pata albă pe harta cinecluburilor» şi acel impuls a făcut să mă apropii de regizorul Geo Saizescu şi să-i şoptesc: «Hai să le zicem de cineclub!»“, îşi aminteşte Dima Burcă. Şi gândul acela avea să devină realitate.
Pe 28 octombrie 1968, lucrurile se puneau cap la cap, iar primul Cineclub lua naştere. În încercarea de a retrăi acele momentele frumoase ale unor vremi trecute, dar şi din dorinţa de a celebra un număr frumos de ani de la naşterea primului Cineclub, pionerii cinefili s-au adunat joi, 25 septembrie, la Galeria RadioArt. Clipele în care „emoţiile primelor filmări adevărate“ se transformau în nerăbdarea de a developa au fost povestite de „pionerii“ de ieri, ca un fel de lecţie pentru îndrăgostiţii de film de azi.
Evenimentul s-a bucurat şi de o expoziţie fotografică menită să readucă în actualitate crearea „Albumului de iarnă“, momentele consumate pe parcursul zilelor şi nopţilor, în încercarea de a pune cap la cap bucăţile filmate, vechea clădire care adăpostea cineclubul, parcul „decorul nostru natural închiriat pe viaţă“, după cum îl numea George Obrogea, dar şi „pionerii“ care vruseseră să alunge pata cea albă.