Trei fraţi minori trăiesc încă de la naştere între casa părintească şi asistenţii maternali. Vinovaţi de situaţia creată sunt părinţii, care sunt incapabili să-i crească. În aceeaşi situaţie sunt zeci de copii, lăsaţi pe drumuri de cei dragi.
Zeci de copii trăiesc alături de asistenţii maternali profesionişti, întrucât cei care le-au dat viaţă nu pot să-i întreţină sau îi abuzează. Departe de cei care ar trebui să îi îngrijească, micuţii învaţă să spună „mamă“ unei persoane care este plătită să le ofere ceea ce părinţii le-au refuzat. O statistică a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj arată că, pe parcursul unui an, cei 250 de asistenţi maternali permanenţi lucrează mai tot timpul la capacitate maximă, având grijă chiar şi de câte trei copii, dacă aceştia sunt fraţi. „Doar copiii care se află în situaţii dificile sunt luaţi de noi şi duşi în plasament de urgenţă, în funcţie de situaţie, iar apoi la asistenţi maternali. Primii care trebuie să le ajute familiile sunt direcţiile de specialitate din cadrul primăriilor. Cele mai multe cazuri le avem în judeţ, însă şi în Craiova sunt foarte mulţi copii care nu pot trăi alături de părinţi“, a declarat Cornel Băloiu, şef Serviciu Relaţii Publice din cadrul DGASPC Dolj.
Trei fraţi maltrataţi şi ţinuţi în condiţii mizere
Un caz cutremurător este al fraţilor Grigorescu, din Craiova. De mai bine de un an, Marian, de patru ani, Alina, de doi ani, şi Alexandru, de un an, sunt îngrijiţi de un asistent maternal. Copiii au fost luaţi din sânul familiei, după ce vecinii au sesizat Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj că trăiesc în condiţii mizere, fără ca părinţii să fie capabili să le asigure traiul minim necesar.
Cornel Băloiu a precizat însă că fraţii se află pentru a doua oară în plasament, prima dată fiind vorba de un caz de abuz din partea părinţilor. După mai multe încercări, inspectorii direcţiei au reuşit atunci să-i integreze în familia din care proveneau. „Cei mici sunt duşi lunar să-şi viziteze părinţii, pentru ca despărţirea de ei să nu le lase traume. De când au fost luaţi în plasament a doua oară, s-au mai făcut anchete sociale pentru a vedea dacă e posibil să se reîntoarcă acasă, însă, de fiecare dată, rezultatele au fost negative. Atâta timp cât trăiesc în condiţii mizere, nu le putem da copiii“, a adăugat Băloiu.
Părinţii trăiesc de pe o zi pe alta
Pe o străduţă lăturalnică, în cartierul Bariera Vâlcii, i-am găsit pe cei care au dat viaţă celor trei copii. Capul familiei, Florin, şi soţia sa erau în casă, încercând să strângă ultimele cartoane de ouă pe care le mai găsiseră pentru a face focul. Se plângeau că nimeni nu-i ajută şi că, în curând, vor muri de frig în casă.
„În urma unui accident de tren, în urmă cu câţiva ani, piciorul stâng mi-a fost amputat. De atunci, nu am reuşit să mă mai angajez niciunde, singurul venit fiind pensia de handicapat de 280 de lei. Din cauza neajunsurilor, m-am îmbolnăvit şi de inimă. Acum avem un godin cu care ne încălzim, însă nu este al nostru, iar după sărbători vecina de la care îl avem a zis că-l ia înapoi. Suntem disperaţi, nu ştim ce să facem. Orice ajutor e binevenit. Am vrea să ne luăm copiii înapoi, da’ nu avem cu ce să-i întreţinem. Abia putem trăi de pe o zi pe alta doar noi doi“, a povestit emoţionat Florin Grigorescu.
Până în urmă cu câteva luni, aceştia locuiau într-o baracă. În cele din urmă, după mai multe intervenţii, au reuşit să obţină ajutor de la primărie şi să le fie ridicată o casă cu două camere.
Deşi binevenit, ajutorul nu a fost de ajuns, situaţia materială a familiei fiind aceeaşi: dezastruoasă. Din această cauză trei fraţi sunt obligaţi să-şi petreacă anii copilăriei printre străini.