Ce urma să se întâmple după toate evenimentele din ultima vreme din jurul Parcului Corniţoiu a devenit realitate: Consiliul Local Craiova a dat liber la distrugerea spaţiului verde, invocând nişte minunăţii de născociri cu mlaştini şi judecători pe post de baubau.
Tranzacţiile din ultima perioadă cu terenurile din Parcul Corniţoiu nu au fost întâmplătoare. Aşa cum anticipa Gazeta de Sud săptămâna trecută, noii proprietari ai spaţiului verde au obţinut ieri girul consilierilor municipali craioveni de a construi în zonă, realizare pe care nu au reuşit-o foştii proprietari în urmă cu patru luni, respectiv aceia cărora Primăria Craiova le reconstituise dreptul de proprietate în Parcul Corniţoiu în baza Legii nr. 10 din 2001 sau alţi cumpărători cu mai puţină influenţă pe la factorii de decizie. Cei câţiva consilieri municipali care au votat împotriva distrugerii parcului, argumentându-şi poziţia – Petre Gongu, independent, sau Gheorghe Unguru, PSD, nu au izbutit să schimbe destinul celui mai mare parc al Craiovei după monumentul peisagistic intitulat Parcul „Nicolae Romanescu“. Însuşi primarul Craiovei, Antonie Solomon, a militat pentru radierea zonei verzi din bogăţia oraşului. „Noi nu mai putem îngriji acest spaţiu pentru că nu mai e al nostru. Acolo nu mai era parc, iar înainte, de mult, era mlaştină. Au fost terenuri câştigate în instanţă şi n-avem ce face. Dacă nu le dăm voie să construiască, rămâne o mizerie şi ne mai şi dau în judecată“, a spus primarul Antonie Solomon, acelaşi care, cu câteva zile în urmă, declara că va scoate acest proiect de pe ordinea de zi a şedinţei ordinare a consiliului local. Totul pare însă a premeditare, fiindcă terenul „nu mai e al nostru“ tot din cauza Primăriei Craiova, iar destinaţia actuală a suprafeţei este cât se poate de bine definită: PARC.
Afacere în toată regula
Pentru clarificarea destinaţiei zonei trebuie menţionat că ea se află în evidenţele de patrimoniu cu titlul de „PARC“, potrivit HG nr. 965 din 2002 de atestare a domeniului public al judeţului Dolj. Potrivit directorului Direcţiei urbanism, Ovidiu Vanghelie, cele peste 20 de hectare au fost incluse în anexe în temeiul unei hotărâri a consiliului local municipal din 2000, prin care se aproba Planul Urbanistic General al municipiului Craiova. Aşadar, la data retrocedării terenurilor în baza Legii nr. 10, la mai bine de un an de la oficializarea Parcului Corniţoiu, suprafaţa era parc toată ziua, şi nu unul oricare, ci o întindere de verdeaţă pe care s-au plantat începând din 2000 mii de pomi şi s-au făcut investiţii de zeci de miliarde cu bani publici.
Motivul invocat de oficiali cum că s-a pierdut pământul prin procese şi tot de frica proceselor e bine să fie aprobată şi destinaţia de zonă construibilă este o mare gogoriţă. În realitate, Primăria Craiova a dat cu bună ştiinţă şi neplesnită de ciocanul vreunui judecător cea mai mare parte din suprafaţă, aşa cum la fel de bine putea să nu o dea, în perimetru aflându-se mai multe obiective de utilitate publică, între care un parc şi canalul colector Bariera Vâlcii – Balta Craioviţa. Municipalitatea nu a reuşit să ne uimească decât cu trei hotărâri judecătoreşti, pentru câteva mii de metri pătraţi, din totalul de 20 de hectare, şi acelea fiind simple acte de recunoaştere, întrucât au fost emise după ce majoritatea terenurilor fuseseră retrocedate şi existau puţine şanse ca primăria să se mai împotrivească.
