Un cortegiu funerar impresionant a paralizat ieri pentru scurt timp circulatia pe citeva dintre strazile craiovene. Costinel Ciocea, tinarul de 24 de ani care a murit simbata dimineata intr-un tragic accident rutier, a fost condus pe ultimul drum de familie si de prieteni. Strada din fata bisericii unde a avut loc slujba religioasa, Madona Dudu, a devenit neincapatoare pentru numarul mare al masinilor si al persoanelor care au tinut sa fie prezente la inmormintarea celui despre care spun ca a fost un om deosebit si un prieten de nadejde. Covirsiti de durere, parintii lui Costinel au fost adusi pe brate, la fel ca si prietena acestuia, Marina, imbracata in haine albe de mireasa, pentru cel care nu ii va fi niciodata sot.
Costinel Ciocea a murit simbata dimineata, dupa ce masina in care se afla impreuna cu soferul Ionel Ciungu a intrat in coliziune cu un copac de pe marginea drumului. Tinarul de 24 de ani, care era si delegat al firmei tatalui sau, SC COTRANS COM SRL Craiova, a plecat din Craiova impreuna cu soferul, de 25 de ani, in dupa-amiaza de vineri, 28 iunie, la Bucuresti, cu o autoutilitara marca Iveco cu numarul de inmatriculare DJ-22-CIO pentru a face aprovizionarea cu marfa a magazinului.
Dupa ce au terminat treaba, in noaptea de 28 spre 29 iunie, cei doi s-au indreptat spre casa, fara a mai face vreo escala pe undeva. Ionel Ciungu spune ca, inainte cu aproximativ un sfert de ora de producerea accidentului, i-ar fi spus lui Costinel ca ar fi bine sa opreasca pentru o pauza, el fiind foarte obosit dupa atitea ore de mers incontinuu cu masina.
La insistentele partenerului de calatorie de a nu opri, Nelu Ciungu si-a continuat drumul la volanul masinii. In jurul orei 7.00, in apropiere de zona Saru, pe raza comunei Bobicesti-Olt, tinarul din drepta soferului a adormit. Obosit fiind, Ionel Ciungu a adormit, la rindul lui, la volan, moment in care masina a parasit partea carosabila si a intrat intr-un pom de pe marginea drumului. In urma impactului violent, Costinel Ciocea a decedat instantaneu, soferul suferind numai rani usoare. Lui Ionel Ciungu i-a fost intocmit dosar penal si va fi cercetat pentru ucidere din culpa.
„Visam ca la anul sa participam la Campionatul National de Raliu, la profesionisti“
Prietenii au fost socati de vestea mortii lui Costinel. Tinarul facea parte dintr-un grup de impatimiti ai volanului si participa de cite ori avea ocazia la raliurile de amatori. Prietenii lui au tinut sa il insoteasca de la morga din Slatina, peste 15 masini conducindu-l acasa pe Kos, cum era alintat Costinel.
„A fost prietenul meu cel mai bun. Vineri, pe la sapte, am vorbit cu el pentru ultima oara. L-am intrebat cind se intoarce de la Bucuresti, pentru ca pregatisem deja masina pentru raliul de la Tirgu Jiu. Mi s-a parut cam trist, sau obosit. El, care era foarte grijuliu si vesel si imi spunea intotdeauna sa nu uit sa mai fac cite ceva la masina, de data aceea mi-a spus doar ca nu stie cind se intoarce si ca mai vorbim. Poate a fost o premonitie. Era un tip deosebit. Nimeni nu s-a certat niciodata cu el. Iubea masinile si cursele de raliu. Ne facuseram atitea planuri! Visam amindoi ca la anul sa participam la Campionatul National de Raliu, la profesionisti. Eu am fost chiar plecat citeva luni in Italia sa fac rost de bani, sa ne luam o Lancia Delta Integrale, sa concuram pe ea. De acum incolo o sa alerg pentru el, cu numele si poza lui pe masina facuta impreuna, la care am muncit doi ani“, a spus Bogdan Petrescu, prieten si copilot de curse al lui Costinel.
Numarul mare al celor prezenti la inmormintarea tinarului a fost suficient de graitor pentru cit de apreciat si de iubit a fost Costinel. „Te vom iubi mereu, Kos“, scria pe doliul asezat pe una dintre masini. Prietenii spun ca este o ironie a sortii faptul ca baiatul, supravietuitor a nenumarate accidente de masina, unele dintre ele chiar spectaculoase, a murit „de mina altui sofer“. Parintii lui Kos incearca sa supravietuiasca durerii pricinuite de moartea singurului copil, iar prietena tinarului nu mai avea putere in ziua inmormintarii decit sa il strige sfisietor: „Puiul meu, puiul meu!“.
Sa te odihnesti in pace, Kos!
