Un proiect de act normativ pentru modificarea Codului de Procedură Fiscală prevede că pentru sumele nedeclarate în contabilitate şi descoperite de Fisc, debitorul ar trebui să plătească penalităţi de 30% din principal. Finanţiştii susţin că, înainte, nedeclararea veniturilor reale era considerată infracţiune.
Ministerul Finanţelor a publicat pe site un proiect de modificare a Codului de Procedură Fiscală (OG 92/2003) pentru a include noi penalităţi, de data aceasta exorbitante, pentru cei care nu declară toate veniturile în contabilitate. „Pentru obligaţiile fiscale de plată nedeclarate de contribuabil şi stabilite de organele de inspecţie fiscală, contribuabilii sunt sancţionaţi cu o penalitate de 30% din obligaţiile fiscale principale de plată individualizate în decizia de impunere. Aplicarea penalităţii nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere prevăzute la titlul VIII“, se arată în proiectul de ordonanţă, cu menţiunea că titlul VIII este din Codul de Procedură Fiscală. Prevederile acestui articol nu vor fi aplicabile în cazul soluţionării cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată (TVA) cu control anticipat. Dacă propunerea legislativă se transformă în act normativ, firmele care încearcă să ascundă din venituri, neînregistrându-le în contabilitate, vor plăti sume enorme la Fisc sub formă de penalităţi. În interval de un an, datoriile firmelor s-ar dubla către Fisc, dacă li se descoperă venituri „ascunse“, mai ales dacă Finanţele constată foarte târziu că firmele respective nu și-au declarat veniturile. În prezent, mediul de afaceri plăteşte dobânzi de 0,04% pe fiecare zi de întârziere, iar penalităţile le achită în funcţie de întârzierea cu care achită impozitele şi taxele către stat. Astfel, la ora actuală, penalităţile ajung la maximum 15% din suma datorată, dacă firma a depăşit 90 de zile de la termenul legal de plată. Dacă adăugăm şi dobânzile calculate, în câteva luni sau într-un an, debitul firmei, cu tot cu accesorii, ajunge la procente fantastic de mari. Dacă se va adăuga o penalitate de 30% pentru sumele nedeclarate şi dacă Fiscul descoperă târziu inadvertenţa din acte, atunci societatea ar deveni datoare-vândută statului, putând chiar să fie închisă din cauza sumelor mari de plată către stat. Fiscul susţine că o astfel de iniţiativă legislativă ar descuraja evazioniştii. „În mod sigur, dacă vom avea un astfel de act normativ, va fi un moment descurajant pentru mediul de afaceri să îşi mai ascundă veniturile“, a declarat Ioan Filipescu, director executiv adjunct al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj, care este totodată şi şeful Activităţii de Inspecţie Fiscală din cadrul instituţiei. Mihai Antonescu, şi el director adjunct al Fiscului doljean, susţine că, dacă se introduc penalităţi record pentru cei care nu îşi declară toate veniturile, atunci „se va întări disciplina fiscală. Oricum, ei vor plăti şi celelalte penalităţi, respectiv dobânzile de întârziere de 0,04% pe zi. În prezent, două-trei firme din zece controlate de Finanţe nu-şi declară complet obligaţiile fiscale către stat“.
Descoperiţi după trei-cinci ani
Dacă penalitatea record de 30% se va aplica, iar Fiscul va descoperi sumele abia după trei-cinci ani de la data la care veniturile au fost omise voit sau nu din contabilitate, atunci sumele de plată către stat se vor multiplica. „Noi descoperim la mai mult de un an de la data producerii unui astfel de eveniment. De multe ori, verificările inspectorilor fiscali au loc şi la trei-cinci ani o dată, depinde de gradul de risc al firmei respective. Or tot atunci se descoperă şi sumele nedeclarate cu ani în urmă. Automat, agentul economic va plăti penalităţi de la data la care au fost realizate veniturile“, a precizat Filipescu. El a adăugat că, dacă o firmă are un grad mic de risc din punct de vedere fiscal, atunci este posibil ca inspectorii Fiscului să nu controleze firma respectivă nici măcar la cinci ani o dată.
Mediul de afaceri spune că, pe de o parte, acest act normativ i-ar departaja pe agenţii economici corecţi în relaţia cu statul de cei care ascund voit venituri, dar pe de altă parte, măsura este considerată cam dură în acest context economic. „La prima vedere, această măsură pare normală faţă de contribuabilii care îşi calculează corect impozitele către bugetul de stat, comparativ cu cei care îşi ascund veniturile în faţa statului în mod intenţionat şi ilegal. Totuşi, în actualul context al incoerenţei legislaţiei fiscale şi având în vedere şi criza prin care trec firmele, o asemenea măsură ar putea genera abuzuri din partea anumitor controlori fiscali, care vor putea să interpreteze legea unilateral, aceasta putând duce chiar la închiderea unor firme până când ele pot să-şi dovedească sau nu nevinovăţia“, a precizat Radu Buziernescu, reprezentantul companiei de consultanţă fiscală Professional Consulting.
Nedeclararea veniturilor nu mai este infracţiune
Ioan Filipescu susţine că, în urmă cu câţiva ani, nedeclararea veniturilor reale era considerată infracţiune şi pedepsită cu închisoarea. În prezent, în cazul firmelor care nu înregistrează voit în contabilitate anumite venituri, se consideră că fapta este mult mai puţin gravă. „Din 2005, această faptă nu a mai fost considerată infracţiune, ci a rămas la stadiul de contravenţie. Dacă se introduc aceste penalităţi de 30% în legislaţia fiscală, lucrurile se mai balansează şi vor fi descurajaţi mulţi să mai ascundă venituri de stat“, a concluzionat şeful Activităţii de Inspecţie Fiscală din cadrul DGFP Dolj.
Când se suspendă executarea silită
Potrivit propunerii de act normativ, la art. 148(1) din Codul de Procedură Fiscală ar urma să se introducă un text care să permită suspendarea executării silite, doar dacă debitorul apelează la bancă, pentru a scăpa de Fisc: „(1) În cazul contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creanţe fiscale, executarea silită se suspendă sau nu începe pentru obligaţiile fiscale contestate dacă contribuabilul depune la organul fiscal competent o scrisoare de garanţie bancară la nivelul obligaţiilor fiscale contestate. Valabilitatea scrisorii de garanţie bancară trebuie să fie de minimum șase luni de la data emiterii“.
Atenţie! Declaraţiile sunt înregistrate doar după ce sunt validate
Proiectul de ordonanţă arată clar mediului de afaceri următorul aspect, legat de data pe care Fiscul o ia în calcul la depunerea declaraţiilor fiscale, în special a declaraţiei 112 (prevedere prin care se modifică articolul 83 de Codul de Procedură Fiscală): „Data depunerii declaraţiei prin mijloace electronice de transmitere la distanţă pe portalul e-România este data înregistrării acesteia pe portal, astfel cum rezultă din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacţionare a informaţiilor, cu condiţia validării conţinutului declaraţiei. În cazul în care declaraţia nu este validată, data depunerii declaraţiei este data validării astfel cum rezultă din mesajul electronic“.
