„Ce luăm pentru doamna de 1 și 8 Martie? Câți bani punem?” – sunt întrebări care inflamează grupurile de WhatsApp ale părinților la începutul primăverii. De multe ori, se lasă cu scandal, pentru că unii optează pentru cadouri simbolice, alții pentru unele opulente, iar alții nu vor să dea nimic. Într-un fel sau altul, discuțiile acestea ajung și la „doamne”. Cum se vede oare, de la catedră, această tevatură, se întreabă site-ul Totul despremame, care a vorbit cu o profesoară din București.(text preluat de pe Hotnews)
Am întrebat-o asta pe Cristina D. (44 de ani), profesoară de Informatică în Capitală, care predă de 22 de ani atât la gimnaziu, cât și la liceu. Ea este și mama a doi copii, unul la gimnaziu și altul în școala primară, gestionează două grupuri de WhatsApp ale părinților și e martoră directă a discuțiilor pătimașe pe această temă. Ne-a mărturisit sincer că, de câțiva ani, tema aceasta e una apăsătoare pentru ea și pentru multe colege de școală. Redăm mai jos răspunsul ei integral.
„A fost o perioadă când abia așteptam 1 și 8 Martie. Era cu emoție, cu gesturi mărunte, dar din suflet. Dacă aș cotrobăi acum prin pozele de atunci, aș găsi multe amintiri care sigur m-ar face să plâng. Și mă refer la felicitări handmade făcute de copiii de gimnaziu, la scrisorele cu pozele copiilor, la mărțișoare făcute de mâinile lor.
Îmi amintesc un an în care am primit de la copiii mei (clasa la care eram dirigintă) o ramă cu fotografii ale noastre, împreună, o selecție de fotografii cu noi, pusă într-o prezentare PPT, un coș cu dulciuri pe care l-am împărțit cu ei, iar o fetiță a făcut turtă dulce pentru toți. Pe lângă acestea, fiecare copil a adus câte un fir de trandafir. Acesta a fost cel mai „costisitor” cadou primit. Nu am primit niciodată lucruri scumpe… și nici nu aș ști să reacționez la așa ceva.
Mă apasă comparațiile și exagerările
Vă mărturisesc sincer că, de câțiva ani încoace, perioada aceasta e una copleșitoare și abia aștept să treacă. Discuțiile de pe grupurile de WhatsApp și cele din social media legate de darurile pentru profesori sunt pur și simplu umilitoare, iar tensiunea aceasta umbrește sensul real al gestului simplu de a oferi o floare. Din cauza exagerărilor, e plin de mesaje de ură. Apreciez enorm o floare oferită din inimă, un desen, un „mulțumesc” sincer. Mă apasă însă comparațiile, exagerările de pe grupurile de mămici și senzația că gestul trebuie „să dea bine”. Bucuria se pierde când simt că lucrurile sunt o bifă, nu o emoție.”
