Agitaţie ieri în biobaza Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) Craiova. O duzină de chirurgi pediatri, împărţiţi în trei echipe, operează de zor cu ajutorul aparaturii de ultimă generaţie. Pentru unii, folosirea laparoscopului este o noutate, dar arată o mare dorinţă de a învăţa. Totul este la stadiu de experiment, în cadrul celei de-a doua zile a workshopului de chirurgie laparoscopică pediatrică, primul de acest gen din România, organizat de medicii Clinicii de chirurgie şi ortopedie pediatrică a Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) Craiova. Subiecţii sunt animale (porci), pe care medicii încearcă să efectueze o gamă cât mai largă de operaţii. Alţi tineri doctori, aflaţi la început de carieră, se „antrenează“ separat, pe un aparat virtual. Din mijlocul lor se aud mereu sfaturi, date în limba engleză: „ai grijă“, „schimbă instrumentul“, „atenţie mare“, „mergi cu camera mai în spate“. Prof. dr. Henri Steyaert, şeful Departamentului de Chirurgie Pediatrică din cadrul Spitalului Universitar de Copii Reine Fabiola (HUDERF) din Bruxelles şi profesor la Universitatea Liberă Bruxelles, este cel care le dă indicaţii.
Primele experimente, pe o… cutie de pantofi
Considerat pionierul chirurgiei laparoscopice, dr. Henri Steyaert, un expert mondial în chirurgia endoscopică pediatrică, le vorbeşte cu calm medicilor craioveni. Are în spate multe premiere în acest domeniu, o mare parte a carierei sale petrecând-o la cele mai importante spitale din Franţa. Iar francezii sunt consideraţi inventatorii acestui tip de chirurgie, pe care americanii o consideră ca a doua revoluţie franceză. Dr. Henri Steyaert a început să înveţe acest tip de chirurgie în 1993 la Nisa, la Fundaţia Lenval, iar primele sale experimente le-a făcut pe o… cutie de pantofi, în care introdusese o cameră de filmat şi instrumente chirurgicale vechi.
Din 2012 este şeful Departamentului de Chirurgie Pediatrică de la HUDERF, unde vrea să dezvolte şi mai mult acest tip de chirurgie. Acelaşi lucru şi-a propus să-l facă şi la Craiova, unde a venit acum pentru a patra oară. Prof. dr. Henri Steyaert, împreună cu medicii Clinicii de chirurgie şi ortopedie pediatrică a SJU Craiova, au ca scop dezvoltarea unui proiect european ai cărui beneficiari să fie copiii din această zonă a Olteniei.
Într-o scurtă pauză, dr. Henri Steyaert a acceptat să stea de vorbă cu Gazeta de Sud. Medicul belgian a vorbit destins despre sistemul sanitar românesc şi despre proiectul pe care vrea să-l implementeze la Craiova.
GdS: Ce părere aveţi de sistemul sanitar din Craiova şi de medicii craioveni?
Henri Steyaert: (Râde) Ei bine, o să vă spun adevărul! Cred că medicii de aici sunt fantastici, dar că spitalele nu au prea evoluat în cei 15 ani de când am venit eu prima dată aici. M-aş fi aşteptat ca după intrarea României în UE să se fi lucrat mai mult la calitatea spitalelor. Sunt surprins de ce am văzut. Vorbesc de calitatea spitalului din Craiova, pentru că este singurul pe care l-am văzut, dar cred că nu s-au făcut îmbunătăţiri din punctul de vedere al arhitecturii, de exemplu. Sunt surprins de condiţiile de aici. Deci, sunt foarte multe de făcut, dar, repet, medicii sunt extraordinari, foarte motivaţi.
Cum se vede sistemul sanitar românesc de la Bruxelles?
Nu se vorbeşte despre asta. România este o ţară europeană, toată lumea e de acord cu asta, dar, deocamdată, este considerată un pic la periferia Europei. Singurele lucruri despre care se vorbeşte sunt problemele cu romii, pentru că doar de asta citim prin ziarele noastre în privinţa României, şi situaţia politică de la voi din ultima vreme, legat de preşedinte şi de primul-ministru – pentru că şi de asta se vorbeşte. Dar în rest nimic, de sistemul sanitar nici o vorbă. Ce am constatat, şi cred că este mare păcat, faptul că mulţi doctori români care sunt foarte capabili părăsesc România pentru a veni să muncească în Belgia, în Franţa, în Anglia, pentru a câştiga un ban. Repet, cei mai mulţi medici sunt capabili, dar, din nefericire pentru voi, părăsesc ţara şi este păcat, pentru că o ţară ca România are nevoie de astfel de medici buni. Trebuie făcute multe pentru ca doctorii să rămână aici, să fie mulţumiţi de situaţia lor şi să muncească în condiţii bune. Şi nu cred că au nevoie de prea multe lucruri. Trebuie să se axeze mai mult pe tehnică, pe spitale corecte, şi evident apoi mai este şi problema salariului, dar asta e o chestiune generală în Europa. E o chestiune greu de rezolvat, dar cred că, dacă medicii români ar beneficia aici de condiţii comparabile cu cele din cea mai mare parte a Europei, atunci ar rămâne în ţară, fapt ce ar fi bun pentru România.
Chirurgia laparoscopică ar putea avea un viitor în România?
Laparoscopia este de origine franceză, lucrez de 25 de ani în acest domeniu, şi pot spune că este văzută ca a doua revoluţie a francezilor şi că este admirată peste tot. O chestiune de care trebuie să ţinem cont este aceea că în ţările unde nu sunt bani, o mare problemă este cea a mediului steril inadecvat, motiv pentru care apar foarte multe infecţii. De exemplu, după o incizie abdominală, pentru o intervenţie chirurgicală la un organ, se poate ca operaţia să fie perfectă, dar cicatrizarea să nu se facă în mod corect pentru că nu există tot ce trebuie din punctul de vedere al sistemului de sterilizare. Spitalul este vechi, sterilizarea nu se face corect etc., etc., iar la pacienţi apar complicaţiile. Dacă se face aceeaşi operaţie pe cale laparoscopică, riscul ca pacientul să facă vreo infecţie este eliminat. Deci, vă spun că, dimpotrivă, într-o ţară care este mai puţin bogată, în care sunt probleme cu sistemul de sterilizare, folosirea chirurgiei laparoscopice ar trebui să fie favorizată.
Ce vă propuneţi să realizaţi la Craiova?
Este pentru a patra oară când vin la Craiova şi mereu e foarte dificil, pentru că sunt tot timpul chestiuni politice etc., etc. Însă, pentru a avansa în proiectul pe care vreau să-l implementez cu medicii de aici, trebuie ca echipele să se înţeleagă, să colaboreze şi să spună adevărul în ceea ce priveşte complicaţiile şi problemele cu care se confruntă. Dacă elaborăm protocoale bine structurate, pe care să le respectăm, atunci problemele pot fi corectate. Acesta este motivul pentru care am decis să lucrăm împreună, vom elabora protocoale comune, vom urmări/monitoriza copiii – vom prospecta situaţia şi astfel vom putea îmbunătăţi rezultatele. Având un protocol bine scris şi un sistem funcţional de colaborare vom putea, în cele din urmă, să accesăm şi fonduri europene destinate acestui domeniu – există astfel de fonduri – care ne vor permite să ne dezvoltăm şi să achiziţionăm baza materială pentru chirurgi, pentru anestezişti etc., etc. Chiar dacă arhitectura clădirii este un lucru care ne depăşeşte, pentru că este nevoie de foarte mulţi bani pentru a o schimba, serviciile medicale pe care le oferă în interiorul spitalului pot fi îmbunătăţite. Acesta este obiectivul comun. Punctul principal al acestui obiectiv este pasiunea pentru chirurgia laparoscopică minim invazivă şi dorinţa medicilor de a practica acest tip de chirurgie, pentru ca micuţii să fie cât mai bine trataţi şi să aibă cât mai puţin de suferit de pe urma operaţiilor. Acesta e lucrul cel mai important.
Este un proiect spitalicesc destinat îngrijirii bolnavilor, un proiect care, la fel ca şi chirurgia, este un demers mai complicat, pentru care e nevoie de tovărăşie, adică trebuie să îi însoţim şi îndrumăm pe cei care învaţă. Sunt gesturi şi tehnici care trebuie deprinse, trebuie învăţat cum se fac suturi, disecţii etc. Trebuie învăţat în mod regulat, de aceea o să mai vin aici, la Craiova, din când în când, pentru a-i învăţa pe medici tehnici din ce în ce mai dificile de chirurgie minim invazivă. Este un demers care va deveni destul de uşor de realizat, după ce vom găsi bugetul necesar.
Alt plan priveşte materialele de care avem nevoie pentru a practica medicina modernă, dar acesta este un subiect prea complicat pentru noi, pentru că implică sume importante, de asta avem nevoie de fonduri, pe care vom încerca să le găsim peste tot, aici, în Europa. Aceasta este partea dificilă – cumpărarea tuturor materialelor necesare pentru practicarea acestui gen de chirurgie în condiţii bune.
Aţi întâlnit aici şi lucruri bune?
Componenta academică, universitară, este formidabilă. Spre deosebire de ce se întâmplă cu spitalele, Universitatea de aici este superbă, cu un laborator cu animale extrem de bine echipat. Dacă am putea să organizăm un proiect de învăţare a chirurgiei laparoscopice pediatrice prin demonstraţii pe animale sau folosind aparatură virtuală ar fi extraordinar. Ideea este de a organiza un curs, o dată pe an, precum cel de acum, pentru chirurgii români, iar medicii, aflând că pot beneficia de astfel de cursuri, poate i-ar interesa şi poate ar rămâne în ţară în aceste condiţii. Ideea este ca medicii chirurgi români bine formaţi să dezvolte această latură a medicinei în România şi astfel să rămână aici. Tocmai de aceea consider că această componentă academică este foarte importantă pentru chirurgi. Şi asta vrem să dezvoltăm.
Sunt şi medici în România care condiţionează cu bani actul medical. Cum vi se pare acest lucru?
Nu-mi dau cu părerea despre medici, în general. În toate ţările din lume există medici care sunt salariaţi şi medici care lucrează în privat, medici care lucrează foarte bine atât într-un sistem, cât şi în celălalt. Dar există şi un procent mic de „medici incorecţi“. Nu putem face nimic împotriva acestui fapt. Proiectul nostru nu are nici o legătură cu asta, noi suntem medici salariaţi, iar filosofia noastră nu este asta. Acest lucru nu ne interesează.
