Doi batrini supravietuiesc sub cerul liber

In plin centrul Craiovei, linga Teatrul National, doi batrini, sot si sotie, asteapta mila trecatorilor pentru a supravietui. Ioana are 85 de ani, iar sotul ei, Stefan, are 90. Au avut si ei odata casa lor si o familie. De mai multi ani, au ramas fara nimic. Casa le-a fost demolata inainte de 1989. In locul acesteia au primit atunci un apartament, dar au ramas, pina la urma, si fara acesta. Batrinii spun ca locuinta le-a fost vinduta de copii, iar ei au ramas pe drumuri. Acum traiesc din banii pe care trecatorii ii arunca in cutia de carton asezata linga ei si, uneori, se mai duc sa doarma la o fosta vecina, care locuieste la marginea orasului. Au avut o fiica, dar a murit in urma cu zece ani, pe cind avea 40 de ani. Au si nepoti, dar acestia sint plecati in strainatate. „Nu mai avem nimic, am ramas pe drumuri. Acolo unde mai stam peste noapte, la o fosta vecina, intr-o incapere la marginea orasului, nu avem nici curent, nici incalzire. Fata ne-a murit, nepotii au plecat si au uitat de noi. Stam aici si oamenii ne mai dau un ban. Ne luam de mincare, ca sa nu murim de foame. Dar e frig si nu avem unde sa ne ducem. Citeodata ne mai ducem si in piata, dar mai mult aici stam. Sintem batrini si bolnavi. Ne ducem si noi zilele pe care le mai avem asa cum putem“, a povestit Ioana. Ea mai spune ca, uneori, banii pe care ii string de la trecatori abia le ajung sa cumpere piine, deoarece sint zile in care, pina la prinz, abia daca aduna 5.000 de lei.

„Sint oameni care trec pe aici si ne mai lasa cite o mie de lei, dar multi se grabesc, nici nu ne vad. Noi nu cerem, nu strigam dupa ei sa ne dea bani. Doar stam aici si asteptam. Daca li se face mila de noi, ne arunca maruntis. Cutia e mai mult goala. Abia daca ne ajung banii de piine“, a spus Ioana. Sotul ei, Stefan, sta cu capul in pamint si tine in mina inghetata o cutie mica de carton, in care este o iconita. Dintre zecile de trecatori, doar doi, trei se apropie de batrini, pentru a le arunca o moneda. Ei spun ca le este mila de cei doi. „I-am vazut de mai multe ori pe batrini. Imi este mila de ei si le dau cite doua, trei mii de fiecare data, cit am si eu, ca sint pensionara. Pacat ca nu se ingrijeste nimeni de ei. Si ce-or face acum, iarna, pe frigul asta?“, a spus o trecatoare care s-a oprit sa le dea bani batrinilor. Ioana si Stefan supravietuiesc in conditii greu de imaginat. Ei spun doar ca stau acolo si asteapta. Iarna e abia la inceput. Cei doi nu se mai gindesc insa daca vor reusi sa treaca de iarna, ci se gindesc doar ca zilnic vor trece pe linga ei oameni milosi, care sa le dea un ban, pentru a-si cumpara de mincare.