Şase parlamentari PNL s-au trezit într-o dimineaţă că sunt anticomunişti, adică Domniile lor Rareş Mănescu, Mihăiţă Calimente, Emilian Frâncu, Nini Săpunaru, Marin Almăjanu şi Mario Oprea au propus mai astă primăvară interzicerea prin lege a organizaţiilor şi a simbolurilor comuniste, cea mai aspră sancţiune pentru apartenenţa la o mişcare comunistă sau pentru propaganda comunistă fiind închisoarea de până la 15 ani. Premierul Tăriceanu a dovedit bun-simţ şi a convins guvernul pe care îl conduce să dea aviz negativ proiectului celor şase anticomunişti de ocazie. În adresa remisă de guvern Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor se precizează că „atât interzicerea constituirii unei organizaţii cu caracter comunist, cât şi îngrădirea dreptului cetăţenilor de a adera la o astfel de organizaţie, câtă vreme sunt respectate prevederile constituţionale şi legale în vigoare, contravin Constituţiei”. Comisia Juridică a hotărât să recomande plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor, doctrinelor şi ideologiilor comuniste, pe motive de neconstituţionalitate şi de încălcare a unor principii ale jurisprudenţei CEDO.
Eu privesc la ideologia comunistă ca la o concepţie despre lume, om, viaţă, univers care a eşuat în aplicarea ei practică. Mai exact, un sistem comunist în sensul ultim al cuvântului nu a existat şi nu cred că poate să existe. Sistemele politice care s-au înfiinţat având ca pretext marxismul au fost doar nişte dictaturi criminale care au ajuns să-şi renege propria ideologie. Dictaturile conduse de Stalin, Mao, Ceauşescu nu reprezintă altceva decât componentele unei epoci de crime abominabile comise împotriva a miliarde de oameni de nişte autoproclamaţi lideri ai clasei muncitoare. Marxismul a fost doar un pretext pentru înrobirea câtorva zeci de popoare de o adunătură de criminali.
Gândirea de stânga a reuşit să supravieţuiască însă în Europa de Vest. În Franţa şi Italia, de exemplu, întâlnim puternice partide socialiste şi comuniste care au parlamentari, primari, consilieri locali. Alături de curentele clasice socialiste şi comuniste există în Europa şi mişcări muncitoreşti de inspiraţie troţkistă, mişcări antiglobaliste marxiste, mişcări ecologiste de stânga etc. Democraţia de tip european asigură echilibrul necesar care să permită manifestarea legală a marxismului, troţkismului, socialismului, social-democraţiei, conservatorismului, liberalismului, neoliberalismului şi, inclusiv, extremei drepte naţionaliste. Cei şase deputaţi liberali au vrut să fie mai democraţi decât democraţia europeană şi aproape că ne-au îndemnat să violăm libertatea în numele libertăţii. O ideologie nu o poţi interzice. O ideologie, chiar şi una criminală precum ideologia nazistă, este parte a istoriei umanităţii şi întotdeauna se vor găsi adepţi seduşi de anumite percepte ale acesteia, dornici să schimbe lumea după chipul a ceea ce ei cred că este societatea perfectă.
Ne grăbim să interzicem o ideologie despre care nu ştim prea multe şi pe care o confundăm cu dictatura lui Ceauşescu, dar nu încercăm să-i înlăturăm pe cei care au creat sau au fost creaţi de această dictatură. Activiştii pcr, ofiţerii de securitate care au făcut poliţie politică, nomenclaturiştii şi neamurile acestora au complotat pentru a-i lua locul lui Ceauşescu. Anticomunismul nu are nici o legătură cu ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989. Doar tinerii care au murit asasinaţi la ordinul complotiştilor au crezut sincer că luptă în stradă pentru libertate, împotriva dictaturii ceauşiste, pentru o viaţă în demnitate. Numai că aceşti tineri sunt morţi, iar pe mormintele lor dansează astăzi creaturile de infern ale regimului Ceauşescu, foştii tovarăşi care nu au fost vreodată cu adevărat comunişti, cum nici acum nu sunt democraţi.
Îi numim comunişti pe cei care tot jefuiesc ţara din ’89 şi până acum, pentru că nu ne închipuim altceva mai rău de atât. La fel de bine îi putem numi hoţi, ciocoi, ticăloşi. Nu de interzicerea unor ideologii avem nevoie, ci de primenirea clasei politice româneşti. Este necesară o elită politică, de oameni care să nu privească la ţară doar cu gândul de a o mutila, silui, ci cu dorinţa de a o sluji. Astfel de oameni nu vor apărea interzicând ideologia comunistă sau legionară sau mai ştiu eu ce ideologie, ci prin legi drepte, prin aplicarea acestor legi şi prin pedepsirea celor care le încalcă.
După o condamnare penibilă a comunismului, făcută de Băsescu într-o atmosferă de circ şi fără vreun efect practic, iată că şase deputaţi au avut timp să se gândească la cum să ne arunce praf în ochi cu o lege de interzicere a ideologiei comuniste, de parcă s-ar schimba ceva în bine printr-o astfel de lege. Nu sunt un admirator al comunismului, nu sunt întotdeauna de acord cu cei care fac propagandă ideologiei de stânga, dar voi lupta mereu pentru dreptul lor de a spune lucruri cu care eu nu sunt de acord, pentru că asta înseamnă democraţia.
