Teatrul Liric „Elena Teodorini“ încheie cea de-a IV-a ediţie a „Săptămânii muzicii italiene“ cu celebra operă „Madama Butterfly“, de Giacomo Puccini, care se va juca pe scena liricului craiovean astăzi, de la ora 19.00. Această ediţie a început pe 3 mai, la Biserica Romano-Catolică, unde a avut loc un recital de flaut: Tito Ciccarese şi Gianni Fassetta, şi a continuat cu concertul vocal-simfonic, în primă audiţie, „La vera storia di Santa Filomena di Mugnano“, de Alfonso Vitale. De asemenea, sâmbătă, 5 mai, Corul Preludiu, sub bagheta distinsului dirijor Voicu Enăchescu, a susţinut un program muzical de excepţie.
Regia artistică şi scenografia operei „Madama Butterfly“ îi aparţin lui Pierre-Alexandre Jauffret. Îşi dau concursul solişti, corul şi orchestra Teatrului Liric sub bagheta valorosului dirijor italian Leonardo Quadrini. Distribuţia în spectacol este valoroasă: Keiko Kamegawa (Japonia) – în rolul Cio-Cio-San, Ivanka Ninova (Bulgaria) – Suzuki, Marian Someşan – Pinkerton, Antonio Sarnelli de Sylva (Italia) – Sharpless, Alexandru Petrescu (Braşov) – Goro, Gabriel Marciu – Yamadori, Sorin Drăniceanu – Bonzo, Ioan Cherata – Comisarul, Andreea Leonte – Kate.
Muzicianul Leonardo Quadrini, prietenul melomanilor craioveni
Dirijorul Leonardo Quadrini, muzician eclectic, a susţinut peste 1.500 de concerte în calitate de dirijor, pianist, organist şi clavecinist în toată Europa (Italia, Spania, Franţa, Elveţia, Grecia, Macedonia, Albania, România, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Moldova, Ucraina, Rusia etc.). A dirijat mari capodopere ale literaturii muzicale: Verdi („Requiem“), Orff („Carmina Burana“), Mozart („Requiem“), Mendelssohn („Paulus“), Vivaldi („Magnificat“, „Credo şi Gloria“), Bach („Magnificat“), Vivaldi („Anotimpurile“), aflându-se la pupitrul unor orchestre prestigioase şi colaborând cu solişti de renume: Oscar Ghiglia (chitară), Fiorenza Cossotto (mezzosoprană), Ştefan Ruha (vioară), Silvano Pagliuca (bas), Natalia Ceaikovsky (vioară), Avon Stuart (bariton) şi alţii. Acesta a dirijat recitaluri lirice cu programe din „Rigoletto“, „Traviata“, „Cavaleria Rusticana“, „Trubadurul“, „Tosca“ etc. Leonardo Quadrini este prezent în juriile concursurilor naţionale şi internaţionale, este titular al Catedrei de orchestraţie la Conservatorul „Umberto Giordano“ din Foggia, în care susţine cursuri de dirijat orchestră. De asemenea, Quadrini mai este inspector onorific al Ministerului Bunurilor Culturale pentru Conservarea Monumentelor Istorice în provinciile Benevento şi Caserta şi director artistic onorific al Teatrului Liric „Elena Teodorini“.
Regizorul Pierre-Alexandre Jauffret, un artist complet
Pierre-Alexandre Jauffret s-a născut la Geneva, are 46 de ani, a absolvit cursul de artă dramatică la Conservatorul Naţional de la Bruxelles, precum şi Secţia de Înalte Studii Teatrale de la Sorbonna. Din 1983 până în 1993, ca asistent al lui Pier-Luigi Pizzi, Antoine Bourseiller şi Marc Bohan (director artistic la Cristian Dior), Pierre-Alexandre Jauffret şi-a căpătat experienţa în ceea ce priveşte regia artistică, scenografia şi creaţia de costume pentru scenă. În această postură, a participat la realizarea a mai mult de treizeci de lucrări scenice prestigioase la: Grand Theatre de Geneva, Châtelet, Théâtre de Champs-Elysées, Opera din Paris, Monte Carlo, Festivalul Aix – en – Provence, Fenice, Opera din Madrid şi English National Opera. De asemenea, Pierre-Alexandre Jauffret a semnat primele lucrări la Opera Comică din Paris, la Teatrul de Comedie din Geneva şi la Festivalul d’Ambronay, iar la Geneva a pus în scenă adaptări teatrale, precum: Odiseea, de Homer; Micul prinţ, de Antoine Saint Exupéry; Apocalipse – după Biblie, iar exemplele pot continua. În 2001 a fondat Teatrul Alchimic de la Geneva, teatru muzical de gest şi mişcare, cu care a creat „Histoire d’A“ pe muzica lui Bruno Giner, iar un an mai târziu a montat „Le Dit des Jeux du Monde“, de Arthur Honneger. Fără îndoială, despre Pierre-Alexandre Jauffret se poate afirma că este un artist complet.
Consecinţa dramatică a devoţiunii obsesive
Libretul celebrei opere „Madama Butterfly“ a fost scris de Giuseppe Giacosa şi Luigi Illica, premiera absolută având loc la Milano, în 17 februarie, 1904. Pe scena liricului craiovean, aceasta nu s-a mai jucat de vreo doi-trei ani. Iată povestea tragică a operei, una dintre cele mai cunoscute din lume.
Pinkerton, locotenent al marinei americane, urmează să se căsătorească (după uzul japonez) cu Cio-Cio-San, pe care prietenele ei o numesc Madama Butterfly, iar Goro a aranjat nu doar căsătoria, ci inclusiv casa în care tânăra pereche să locuiască. Sharpless, consulul american la Nagasaki, dezaprobă capriciul lui Pinkerton. Astfel, îl avertizează că tânăra soţie japoneză ia în serios această căsătorie. Pinkerton ia în derâdere afirmaţiile prietenului său şi închină un pahar de whisky pentru viitoarea şi adevărata sa soţie americană. Dialogul lor este întrerupt de sosirea logodnicei şi a prietenelor acesteia.
Schimbând două vorbe cu tânăra, Sharpless îşi dă seama că presimţirea lui este adevărată. Prin urmare, tânăra nu se căsătoreşte după uzul japonez, printr-un acord. Realmente, ea este îndrăgostită de Pinkerton şi ia în serios uniunea cu tânărul locotenent. Chiar a decis să renunţe la religia ei străbună. Acest pas decisiv semnifică faptul că este pregătită să rupă toate relaţiile cu familia. Aşadar, îşi încredinţează viitorul său în mâinile soţului. Actul de căsătorie este semnat, toată lumea este fericită, însă, apare un musafir nemulţumit. Este unchiul Bonzo care, aflând că Butterfly a renegat credinţa părinţilor săi, o repudiază. Pinkerton, exasperat de incident, alungă familia, care îndepărtându-se, îşi strigă nemulţumirea şi o renegă pe Butterfly. Primul act se termină cu duetul dintre Pinkerton şi Cio-Cio-San, prin care îşi declară dragostea.
Au trecut şase ani. Pinkerton a părăsit de mult casa şi soţia, promiţând că va reveni când rândunica îşi face cuibul. Suzuki, servitoare credincioasă, fiind convinsă că locotenentul a abandonat definitiv familia japoneză, se roagă pentru revenirea lui. În schimb, Butterfly este plină de încredere şi speranţă. Pinkerton trebuie să se întoarcă la Nagasaki, însă nu are nici cea mai mică intenţie de a reveni la soţia niponă. De altfel, el îi scrie consulului, rugându-l s-o anunţe pe Butterfly că se întoarce alături de soţia americană. Sharpless, văzând emoţia tinerei, este incapabil să-i spună adevărul. Dialogul este întrerupt de Yamadori, un pretendent bogat al lui Butterfly. Aceasta, deşi săracă (banii lăsaţi de Pinkerton s-au epuizat), îi refuză avansurile. Când consulul o încurajează să-l uite pe Pinkerton, Butterfly îi face cunoştinţă cu copilul său. În cazul în care nici copilul nu va fi motiv suficient pentru locotenent să se întoarcă, Cio-Cio-San va trebui să devină gheişă sau să moară. O salvă de tun avertizează intrarea în port a navei lui Pinkerton, Abraham Lincoln. Convinsă că Sharpless se înşală, face pregătiri pentru a-şi primi soţul cum se cuvine. Face găuri în peretele de hârtie pentru a-l zări mai repede, însă noaptea se lasă şi Pinkerton nu apare.
Este dimineaţă. Suzuki şi copilul dorm, iar Butterfly veghează. Nu acceptă să se odihnească decât la insistenţele credincioasei servitoare, care îi promite că o va avertiza la sosirea lui Pinkerton. Acesta soseşte însoţit de Sharpless. Când află că Butterfly i-a rămas fidelă, îşi dă seama de cruzimea faptelor sale. Incapabil să facă faţă, el îşi ia adio de la căsuţa în care a fost atât de fericit şi pleacă în grabă, încredinţându-i lui Sharpless sarcina de a rezolva cum consideră mai bine situaţia nefericită. Butterfly a auzit că au venit musafiri şi, plină de speranţă, apare radioasă la gândul că îşi revede soţul. Însă, află vestea cumplită. Într-o scenă eminamente tragică, Cio-Cio-San se răneşte de moarte cu sabia tatălui ei (care poartă inscripţia „cu onoare moare cel ce nu îşi poate trăi viaţa în onoare“). Cu un ultim efort, se îndreaptă spre micuţ şi îşi dă ultima suflare în momentul în care Pinkerton soseşte să ia copilul.
