Sâmbata, 23 septembrie, ora 14.00, in foaierul Teatrului National „Marin Sorescu“ din Craiova, va avea loc o tripla lansare de carte, sub generoasa conditionare a spiritului critic demistificator intruchipat de cel ce a fost I.D. Sirbu: CE MAI TACI, GARY?
Astfel se vor lansa volumele: „Un om din Est“, de Daniel Cristea-Enache, „Frumosul din Petrila adormita“ – o carte inedita cu colaje din texte ce apartin lui I.D. Sirbu, dar ingrijita si ilustrata de incofundabilul Ion Barbu, si „Celalalt capat“ de Nicolae Coande, toate aparute in 2006 la Editura „Curtea Veche“. Vor fi prezente toate personalitatile culturale de pe meleagurile Olteniei, precum si Elisabeta Sirbu, sotia marelui disparut.
Cu monografia consacrata lui Ion D. Sirbu, Daniel Cristea-Enache debuteaza in istoria literara. E un debut remarcabil. Unul care inscrie nu doar o data in biografia intelectuala a autorului, ci, fara indoiala, un titlu de referinta in bibliografia istoriei literare românesti. Revelator pentru calitatea intelectuala a semnatarului cartii este insusi faptul ca acesta a prezentat pentru abilitarea sa academica o monografie.
Daniel Cristea-Enache s-a nascut in 19 februarie 1974, la Bucuresti, a absolvit ca sef de promotie, in 1996, Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti. Din 2005 este doctor in Filologie (summa cum laude) al acestei universitati, iar in prezent este lector universitar, director de imagine la Grupul Editorial Corint si cronicar literar la revista „România literara“.
A obtinut Premiul de Debut al „României literare“, Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România si Premiul „Titu Maiorescu“ al Academiei Române, toate pentru volumul „Concert de deschidere“.
„Frumosul din Petrila adormita“ este un album cu fotografii realizate de cunoscutul artist Ion Barbu, in „orasul fantoma“ de pe Valea Jiului, insotite de comentarii extrase de fotograf din opera lui I.D. Sirbu.
Albumul contine doua texte semnate de Radu Pavel Gheo si Liviu Antonesei, despre singuratatea si singularitatea lui I.Barbu, similara celei a ilustrului sau predecesor, ca si despre afinitatile profunde intre fotograf si prozator, sarcasmul, cruzimea, umorul negru si tragismul viziunii.
Lansarea revistei „SpectActor“ a teatrului craiovean
Tot sâmbata, 23 septembrie, si in acelasi loc, va fi lansat primul numar al revistei teatrului craiovean, „SpectActor“, iar ziua se va incheia cu vizionarea excelentului spectacol „Medeea“, de Euripide, in regia lui Yiannis Paraskevopoulos din Grecia.
Daca exista cineva care crede ca Teatrul National din Craiova nu a mai avut reviste proprii, se insala amarnic. Prima revista a aparut in anul 1898, fiind fondata de Ioan V. Livescu. Se numea „Revista Theatrelor“ si, initial, a aparut in 1885 la Bucuresti. Numai ca viata acesteia a durat pâna in 1901. Urmatoarea revista, „Proza“, a lui Emil Gârleanu, a aparut in anul 1914, iar de-a lungul timpului a avut parte de mai multe intreruperi. In stagiunea ’68-’69 au vazut lumina tiparului nu mai putin de sapte numere din „Suplimente la Caietele program ale teatrului“, realizate de I.D. Sirbu si secretariatul literar. Iata câteva titluri din „SpectActor“: „Avem revista“, editorial de Mircea Cornisteanu, „Se scria la Craiova: «Piesa» originala si lipsa de bani acum un veac“, „Teatrul românesc si suta de lei“ si „Scriitorul la putere“, de Nicolae Coande – secretarul literar al TN „Marin Sorescu“, „Un spectacol de tinut(a) minte: Medeea“, „Inedit: Patrel Berceanu – Dramatismul liricii si poezia teatrului“, „Teatrul din sertar: Liviu Ioan Stoiciu – «La vânatoare de draci»“, „Interviul SpectActor: Harold Pinter – «Am scris 29 ale naiba de piese. Nu e de ajuns?»“.
Mircea Cornisteanu, directorul Teatrului National „Marin Sorescu“ din Craiova, in editorialul sau din revista „SpectActor“ scrie ca isi propune sa reflecte viata teatrului craiovean, atenta la toate noutatile care vor aparea la nivel national si european: „Fiind o revista vie, «SpectActor» se vrea ancorata in dezbaterea de idei din domeniul atât de gingas al teatrului, dar se arata dispusa sa intinda o mâna celor mai tineri dramaturgi care viseaza sa-si vada piesele jucate pe scenele teatrelor din România si, de ce nu, si din Europa. Ne adresam, deopotriva, truditorilor din teatru, actori, dramaturgi, regizori, scenografi, dar, in egala masura, si Spectatorului, adica acelui necunoscut care da constant replica, din sala, celor care intruchipeaza pe scena visurile si sentimentele sale cele mai profunde“. Cornisteanu conchide in editorialul sau ca „SpectActor este un geaman care se priveste in ochi si realizeaza ca este vazut de sute de alte irisuri curioase si iubitoare, in acelasi timp“.
