Perioada critica a trecut, sunt de parere specialistii. Totusi, zilele de cosmar in care Negoiul a fost luat de apa nu pot fi inca uitate. Marturie stau casele cazute, pierderile suferite, amintirile oamenilor traite iar si iar, in fiecare zi.
Spre deosebire de Rast ori Plosca, bilantul in urma inundatiilor de la Negoi este ceva mai optimist. Doar 123 de case au fost afectate in urma viiturii care s-a napustit peste sat acum aproximativ o luna. Dintre acestea, 30 sunt distruse complet, celelalte necesitând doar lucrari de consolidare si renovare. Desi apele au inceput sa se retraga de mai bine de o saptamâna, exista inca zone in care functionarii nu au reusit sa ajunga pentru a evalua situatia. Astfel, o portiune cu 50 de gospodarii este in continuare acoperita de apa, distrugerile putând fi doar aproximate aici.
In ceea ce priveste terenurile, suprafetele compromise sunt destul de mari. „2.300 de hectare de teren agricol si 500 de hectare de izlaz sunt pierdute“, declara contabilul Primariei Negoi, Viorel Iova. „Nu mai intra in calcul gradinile oamenilor care sunt afectate in proportie de 80%“.
Primaria, mutata la scoala
E liniste in Negoi acum. Majoritatea locuintelor afectate au fost parasite inca de la inceputul prapadului. Putini sunt cei care s-au intors acasa, iar multi dintre acestia nu si-au adus inca toate lucrurile cu care au plecat atunci in goana deznadajduita. Si nici nu le vor aduce, pâna când nu vor fi ferm convinsi ca pericolul a disparut cu totul, ca pot ramâne linistiti la casele lor, sa-si ia viata de la capat. Scoala din Negoi si-a reinceput activitatea, isi primeste din nou elevii – aceia care nu au plecat inca la rude, de teama apelor. Dupa vacanta de Pasti, aceasta a fost inchisa pentru o saptamâna, timp in care in incinta ei a functionat primaria.
„Asa cum este asezata cladirea primariei – intr-o vale – apele au blocat orice cale de acces la ea. Au fost zile in care nu se putea ajunge decât cu barca. Din acest motiv, pâna sa scada apele, primaria s-a mutat o saptamâna la scoala“, spune contabilul Iova.
Dupa scaderea apelor insa, functionarii s-au intors linistiti la birourile lor, iar scoala si-a reluat activitatea, deschizându-si portile pentru elevii claselor I-VIII care nu au parasit inca Negoiul.
In capatul satului, Negoiul sinistrat
Tot de aproape o luna, la capatul satului s-a instalat tabara militara: 20 de corturi aliniate in doua rânduri, in care au fost adapostiti negoienii goniti de potop.
„Vreo 350 de persoane sunt cazate acum acolo“, ofera amanunte Viorel Iova. „Desi initial au fost peste 550 de oameni, unii dintre ei s-au intors totusi acasa, in ultimele doua saptamâni“.
Cei care nu au avut unde, stau in câmp, feriti de ploi si vânt de câte o foaie de cort. Pe saltelele aduse de primarie ori pe paturile subrede smulse apei, oamenii numara zilele care le-au mai ramas pâna se vor putea odihni in case adevarate. De doua ori pe zi, asteapta la coada, cu farfuria in mâna, mâncarea calda gatita de militari si pachetele cu ajutoare trimise de primarie. In rest stau, prea speriati sa se mai intoarca in casele prabusite, prea infricosati sa plece in alta parte. Stau si asteapta sa vada ce va fi.
Contabil la Negoi – sinistrat de Rast
Biserica, dispensarul, posta au functionat pe tot timpul perioadei critice in Negoi. In ciuda temerilor grozave care le macinau sufletele pentru propriile gospodarii, angajatii primariei nu au tras chiulul nici macar o clipa de la atributiile zilnice. Un exemplu este chiar contabilul Viorel Iova, care cu greu recunoaste ca se numara printre sinistrati. Pierderea gospodariei, pericolul in care s-a aflat familia nu l-au determinat niciodata sa lipseasca din post.
„Stateam in Rast, aveam casa acolo. La fel si parintii mei. Eram cu gândul acolo, normal, pe toata perioada dezastrului, imi faceam griji pentru batrâni, pentru munca lor si a mea. Cu toate astea, nu am plecat din Negoi nici macar o data. Am dormit când la primarie, când la vice, acasa. Era nevoie de mine aici, ce puteam sa fac? Când s-a mai limpezit situatia, m-am dus la Rast. Ce a mai ramas din doua gospodarii este imposibil de descris! O camera abia se mai tine in picioare. Acolo stau acum cu parintii. Pentru câta vreme, nu stiu. Ori ne mutam in noul Rast, ori incercam sa reparam acolo ceva, nu cred ca vom sti sigur prea curând“, spune Viorel Iova, inca tulburat de noptile nelinistite petrecute departe de casa.
