Mircea Sandu a câstigat un nou mandat la cârma FRF in dauna lui Gica Popescu. 187-102 a fost scorul final, care l-a reconfirmat pe „Nasu“ in fruntea fotbalului românesc. Nimic surprinzator. A recunoscut asta chiar si Nicolae Zamfir, nasul de cununie al „Baciului“. De la inceput s-a spus ca Sandu va câstiga fara emotii. Având de partea sa sistemul si vechile prietenii, Mircea Sandu nu si-a facut nici un fel de emotii la tragerea finala. Mult mai versat, fostul si actualul presedinte al FRF a reusit sa atraga cea mai mare parte a votantilor, in ciuda curentului creat impotriva sa. Mai conteaza ce le-a promis „Nasu“ alegatorilor sau daca toate voturile controlate de Marin Condescu, vreo 50 la numar, au ajuns in buzunarul lui Sandu? Cert este ca, pâna la urma, totul s-a transformat intr-un „joc-scoala“, in care Gica Popescu n-a putut fi decât un simplu sparing-partner.
„Baciul“ poate fi insa apreciat doar pentru ca a avut curajul sa se ia la trânta cu Mircea Sandu, creând o competitie in care a cules 102 voturi. Cu alte cuvinte, a iesit din teren cu fruntea sus, chiar daca acest argument este lipsit de semnificatie pentru cei care gândesc ca imnul se cânta numai pentru invingator. Asa cum a anuntat insa Gica Popescu, batalia va continua. Cele 102 voturi câstigate in scrutinul de luni l-au ambitionat, cu siguranta, si mai mult pe Popescu, acesta sustinând ca va continua sa-i faca marcaj lui Mircea Sandu. Pentru ca fostul jucator al „Generatiei de aur“ stie ca nu va avea ce pierde si ca timpul va lucra, oricum, in favoarea lui.
Pornind in campanie destul de târziu, parasit de oameni in care isi pusese nadejdea si atacat din directii din care nu se astepta, Popescu a vazut pe propria sa piele ca viata din culisele fotbalului este mult mai dura decât cea de pe teren, acolo unde duelurile se duc sportiv si câstiga cine pune osul sau sare mai mult la cap. Expresii care in jargonul din culisele sportului rege au semnificatii nocive performantei si pe care „Baciul“ a crezut ca le va putea dribla abil. S-a inselat si a trebuit sa se recunoasca invins. Asa cum a trebuit sa recunoasca si faptul ca Oltenia, si mai ales Craiova, nu l-a iertat pentru greselile din trecut. Fara a mai rascoli amintirile si dincolo de orice explicatii pertinente pe care incearca sa le dea microbistilor din Banie, Gheorghe Popescu de la Calafat nu se poate lauda ca a ajutat concret Craiova. Adica Universitatea Craiova, cea care l-a creat. Si asta a contat!
