Nu m-a facut mama oltean. Asta e! M-am nascut mai sub deal, in Regat, acolo unde se zice ca incrucisarea marilor interese ale istoriei a intemeiat obiceiurile de neam prost ale românului. Devalmasia a lucrat in timp greu si lung, aducându-ne pe noi, muritorii de rând, la o soarta comuna, cel mai adesea calica. Purtat tot de o devalmasie, ordonata de aceasta data, am ajuns si eu la Craiova. Prin ’68 (umblu cam de multisor prin viata), mi s-a confiscat numele propriu si buletinul, fiind improprietarit, in schimb, cu statutul de racan, cu libertatea de a rosti clar si raspicat, intre desteptare si stingere: ordonati, am inteles, sa traiti. Acum, in prezentul lui „sa traiti bine“ (daca aveti cu ce!), incerc sa imprumut uitarii amintirile urâte, calcatura scâlciata a cizmei sau umilitoarea scoarta croita in chip de mândra uniforma. Nu pot sa uit insa ca acolo, la Craiova, doar fotbalul reusea sa distruga monotonia apasatoare a cadentei aspru comandate. Cu sau fara bilet de voie ma insinuam printre suporterii olteni si imi luam libertatea de a fi fericit ca si ei.
Am ramas cu microbul. N-am dramuit nici o clipa admiratia pentru Dobrin, cel pe care il cunoscusem, liceean fiind, la Pitesti. Dar m-am bucurat atunci când fostul meu coleg de banca, Ion Nita, a ajuns coechipier cu granzii Universitatii si a imbracat primul tricou de campion al oltenilor, in 1974. Ca ziarist am ajuns sa-l cunosc pe inegalabilul Ion Oblemenco. In Maroc am stat de vorba cu martorii „ultimului meci“ al lui Oblemenco. Marele oltean are si acolo o statuie de respect autentic. Cred ca Petrica Deselnicu mai glumeste si acum cu noi de dincolo de viata. Imi place sa cred ca Petrica nu a avut adversari decât in terenul de joc.
Am ramas cu microbul. Asa se face ca, desi eram ofiter de presa la Steaua, nu m-am sfiit niciodata sa afirm, public, ca fotbalistii olteni sunt cei care au scos fotbalul românesc in lume atât la nivelul echipelor de club, cât si prin contributia lor la echipa nationala.
Am ramas cu microbul. Si astfel am reusit sa „inventariez“ in portofoliul propriu o multime de prieteni care au construit gloria Universitatii Craiova. Datorita lor am ales sa fiu oltean de buna voie. Din acelasi motiv insa n-o sa accept niciodata ca istoria mândra sa fie terfelita de un prezent schiop.
