Centenarul morții scriitorului Emil Gîrleanu readuce în actualitate informații potrivit cărora acesta, când a fost director al Teatrului Național din Craiova, a reușit, în scurt timp, să facă un teatru ale cărui stagiuni au rămas adânc întipărite în istoria Băniei, inițiativele lui constituind, potrivit presei vremii, o adevărată revoluție.
Pe 2 iulie s-au împlinit 100 de ani de la moartea lui Emil Gîrleanu (n. 5 ianuarie 1878), prozator, regizor, scenarist de film, jurnalist, precum și director al Teatrului din Craiova: 12 iunie 1911 – iunie 1914. Informaţii despre perioada de directorat în Bănie aflăm din „Istoria Teatrului Naţional din Craiova“, o utilă lucrare datorată regretaţilor Al. Firescu şi Constantin Gheorghiu, din care spicuim.
În primăvara anului 1911, Gîrleanu a devenit preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români şi apoi, în iunie, a fost numit directorul Teatrului Național din Craiova. Se pare că el a condiţionat venirea sa în Bănie de numirea paralelă a scriitorului Liviu Rebreanu ca secretar literar (1911-1912). Noua sarcină, aceea de director, a îndeplinit-o cu implicare totală, înviorând existenţa scenei craiovene, redresând situaţia financiară a instituţiei. Era nouă instituită de numirea lui Gîrleanu a început chiar în ziua deschiderii stagiunii, 9 octombrie 1911, când directorul-scriitor a pus acest eveniment sub egida Societăţii Scriitorilor Români, la invitaţia sa răspunzând mulţi importanţi scriitori români. În trenul Bucureşti-Craiova (aidoma trenului 2014 pentru… „Rinocerii“!) au călătorit scriitori, printre care: Victor Eftimiu, Octavian Goga, Eugen Lovinescu, Ion Agârbiceanu, Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Şt. O. Iosif, M. Sadoveanu, A. de Hertz, D. Anghel ş.a. De asemenea, a participat ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, Constantin C. Arion.
37 de premiere teatrale în stagiunea 1911-1912!
Deschiderea stagiunii 1911-1912 a avut momente de neuitat, consemnate în presa vremii. După un prolog în versuri (scris de Dimitrie Anghel şi Victor Eftimiu, ambii prezenţi la deschiderea stagiunii), au urmat: reprezentarea piesei într-un act „Când ochii plâng“, de A. de Hertz (şi acesta prezent la eveniment); vestitul cântecel vesel „Barbu Lăutarul“, de V. Alecsandri (cu Ion Anestin protagonist); lucrarea într-un act „Rapsozii“, de V. Eftimiu, dedicată lui Alecsandri şi Eminescu; recitări din creaţia proprie – Şt. O. Iosif, Ion Minulescu, Corneliu Moldovan şi D. Nanu; farsa într-un act „Văduvele d-lui Daniel“ (Carmen Sylva). Evenimentul a fost pe larg comentat, printre alte publicații, în revista Rampa şi s-a bucurat de aprecieri la nivel naţional, presa vremii considerând această deschidere de stagiune „un început de eră nouă“.
De altfel, cei doi scriitori din conducerea teatrului craiovean au depus eforturi susţinute pentru a pune pe picioare o stagiune solidă, 1911-1912, cu nu mai puţin de… 37 de premiere! Cel puţin aşa apar consemnate în „Istoria Teatrului Naţional“, sursa acestui articol. Au fost montate piese româneşti semnate de Victor Eftimiu, Şt.O. Iosif şi Dim. Anghel, I.L. Caragiale, C. Şaban-Făgeţel, B.P. Hasdeu, V. Alecsandri. Considerând teatrul un „apostolat“, Gîrleanu alcătuiește o trupă ambulantă care, în lunile de vară, duminicile și sărbătorile, joacă prin satele oltenești piese din teatrul lui Alecsandri.
Totodată, cei doi, Gîrleanu şi Rebreanu, au proiectat un bogat program de activităţi, printre care şi organizarea „Săptămânii Caragiale“, în 1912.
Şi în stagiunile următoare în care a rămas Emil Gîrleanu la Craiova, 1912-1913 şi 1913-1914, istoria teatrului menţionează, de asemenea, un număr mare de premiere, aproape 50.
Scriitorul C.D. Papastate, într-un articol despre Emil Gîrleanu, consemnează un amănunt interesant, anume că în toamna anului 1911, Gîrleanu, Corneliu Moldovanu și Leon Popescu, proprietarul Teatrului Liric din București, organizează turnarea unui film („Cetatea Neamțului“) în Parcul „Bibescu“ (Romanescu), folosindu-se de cetatea din Parc și de împrejurimile orașului (dealul Jiului și satul Bucovăț). Din păcate, acest film se pare că s-a pierdut.
Umor negru în Gara de Nord: Mortul (Gîrleanu) a sosit ramburs…
Stagiunea 1913-1914 a avut de suferit din cauza îmbolnăvirii directorului Gîrleanu. Şi, din nefericire pentru scena craioveană, activitatea sa bogată a fost şi criticată de trepăduşi politici sau aculturali locali ş.a.m.d. Supărat, în primăvara anului 1914 ia hotărârea de a părăsi conducerea teatrului craiovean. Pe 2 iulie 1914, pe când avea doar 36 de ani, se stinge din viaţă la Câmpulung Muscel, copleşit de o adâncă mâhnire şi măcinat, se pare, de tuberculoză. Trupul a fost adus la București cu trenul… În Gara de Nord, are soarta personajelor din cărțile sale, căci unul dintre funcţionarii căilor ferate permite ridicarea coșciugului abia după achitarea rambursului de către Gala Galaction, deoarece aşa este regulamentul: „Mortul a sosit ramburs şi nu-l putem libera până nu se achită rambursul. Aşa facem cu toate coletele. (…) dacă adresantul refuză să plătească rambursul, trimitem coletul la magazinaj“ („Flacăra“, nr. 40-1914).
