• In sedinta extraordinara a guvernului din data de 30 iulie 1999, ministrii cabinetului Radu Vasile s-au certat pe tema Bancorex • FMI a conditionat semnarea unui nou acord stand-by in valoare de 475 de milioane de dolari de retragerea licentei de functionare a bancii • Viceguvernatorul BNR, Mihai Bogza, recunostea ca decizia de absorbtie a Bancorex in cadrul BCR primise acordul institutiilor financiare internationale si estima ca „aceasta decizie va fi privita ca o indeplinire a conditiilor impuse Romaniei de aceste institutii“ • Fostul ministru al transporturilor si negociator al partii romane in relatia cu Banca Mondiala, Traian Basescu, a cerut lichidarea bancii pe cai legale
Prabusirea celei mai mari si puternice banci comerciale romanesti era ceruta cu insistenta de organismele financiare internationale. A fost probabil actiunea postdecembrista calculata pas cu pas angrenind, din pacate, si un intreg set de operatiuni tipice diversiunii. Din spatele usilor inchise aproape nimic nu a iesit la iveala. Din 1997, o data cu „puciul“ de la Bancorex, cind a fost inlaturat in forta presedintele de atunci, Razvan Temesan, si inscaunat Florin Ionescu – cel care a prezentat date eronate privind situatia bancii, lucru confirmat si de directorul directiei juridice a Bancorex, Nicolae Olteanu, in materialul „Procedura legala de rectificare – Bilant 1997“- au inceput sa fie amplificate actiunile de prabusire a bancii. La data de 1 august 1999 fostul premier Nicolae Vacaroiu declara: „Bancorex este un subiect la moda in ultimii doi ani (…) Deteriorarea situatiei bancii a inceput o data cu arestarea lui Razvan Temesan, a fost accentuata de declinul economic profund, la care s-a adaugat si proasta gestionare. Daca ma intrebati pe mine, cred ca Razvan Temesan a fost cel mai bun presedinte al bancii si asta poate fi demonstrat cu date concrete, iar cel mai slab management l-a avut cel care i-a urmat, parca Florin Ionescu il cheama“. Si totusi, Planul Bancorex se pare ca a fost creionat cu mult inainte de anul 1997. La Comisia Buget Finante Banci exista o stenograma deosebit de interesanta ce contine afirmatiile fostului presedinte al bancii, Razvan Temesan. Acesta, imediat dupa inlocuirea sa cu Florin Ionescu, spunea ca Bancorex va fi „terminata“. Iata cum isi argumenta concluzia de atunci in Comisia de Audiere condusa de senatorul Andreiu Oprea (PNTCD): „S-a materializat fix concluzia pe care am tras-o eu atunci, pentru ca stiam. Sa va spun ce stiam: in luna mai 1994, San Francisco, la Consiliul de administratie al unei banci, in care eu eram membru, un prieten din lumea financiar-bancara internationala mi-a spus ca trebuie sa am mare grija cu ceea ce se intimpla in banca pentru ca ei detin informatii ca au fost infiltrate anumite persoane care sa disloce activitatea bancii, s-o….
Andreiu Oprea: In ce perioada!?
Razvan Temesan: Asta s-a intimplat in luna mai,1994, la trei luni dupa ce am devenit presedinte (…) s-o disloce, sa creeze pretexte pentru inlaturarea mea din functie, pentru ca nu eram convenabil, erau convenabili altii… Revenind la asertiunea respectiva, mi s-a spus ca se urmareste debarcarea mea urgenta si punerea unei persoane dezirabile unui anumit grup de interese in fruntea bancii si ca in acest scop vor fi infiltrate doua persoane al caror rol este sa creeze aparentele unui grav sir de ilegalitati, abuzuri, autoritarism, discretionarism si asa mai departe, cu care sa creeze baza documentara pentru ca anumite tronsoane ale anumitor autoritati ale statului sa-si faca datoria…“ Stenograma audierilor din Senatul Romaniei poate constitui un indiciu pretios pentru aflarea adevarului in conspiratia Bancorex. Chiar daca au trecut patru ani de la ridicarea la ordin a licentei de functionare a Bancorex si chiar daca se recunoaste, la scena deschisa, ca FMI si Banca Mondiala au cerut sacrificarea bancii, totusi „cozile de topor“, executantii ordinelor primite, au datoria legala si morala sa raspunda. Ceata din jurul Bancorex trebuie risipita, iar scenariile in urma carora numeroase persoane au fost haituite si prezentate opiniei publice drept adevaratii si unicii vinovati pentru ceea ce s-a intimplat la banca trebuie si ele demontate. Admitem faptul ca s-a lucrat cu „sabia deasupra capului“ (incheierea la data de 4 august 1999 a unui acord stand-by cu FMI care a fost denuntat la scurt timp – februarie 2000), dar acest lucru nu poate reprezenta o scuza. Mai degraba este o acuzatie extrem de grava la adresa guvernantilor romani si a administratiei BNR pentru modul in care au „negociat“ in genunchi atit cu Banca Mondiala, cit si cu Fondul Monetar International. Guvernul Radu Vasile a acceptat conditiile si le-a pus in practica. E drept, presat. Presa vremii demonstreaza. Cotidianul de vineri, 30 iulie 1999, nota urmatoarele: „Dupa o sedinta – maraton, care s-a incheiat aproape de miezul noptii de joi, membrii Cabinetului Vasile, ca si ceilalti reprezentanti, participanti la discutie, au acceptat resemnati pozitia premierului ce vizeaza fuzionarea prin absorbtie a BCR si Bancorex. Discutiile, sustin surse guvernamentale, au fost extrem de tensionate, bancherii, pe de o parte, si aliatii PD, pe de alta parte, manifestind pozitii contrare fata de cele avansate de Radu Vasile. Seful executivului, prin decizia care a fost luata ieri, a dovedit inca o data ca intre Palatul Victoria si Cotroceni exista pareri divergente. Desi Emil Constantinescu l-a avertizat pe Radu Vasile sa rezolve problema in spiritul dictat de organismele financiare internationale, apelindu-l in acest sens, chiar din avion, in timp ce se deplasa la summit-ul privind pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, premierul a preferat sa-si impuna propriul punct de vedere. «Problema Bancorex si alte probleme», in acceptiunea sefului statului (Emil Constantinescu – n.r.) nu trebuia sa lezeze relatiile cu FMI, in vederea aprobarii acordului de 475 de milioane de dolari, ce urma sa fie semnat la 4 august (1999 n.r.) in cadrul conducerii Fondului. Radu Vasile a declarat recent Agentiei Reuters ca multe din conditiile impuse, in mod constant, tarii noastre sint exagerate. Seful Executivului si-a exprimat chiar indoiala ca Romania va primi banii in august. Conditia FMI mai spunea ca este imperios necesara retragerea licentei de functionare a Bancorex. Desi Radu Vasile are indoieli mari ca ne vor sosi banii de la FMI, guvernul a cerut ca BNR, la 31 iulie 1999, sa aiba o reuniune a Consiliului de Administratie care sa examineze conditiile retragerii licentei de functionare a Bancorex“.
Presiunile organismelor financiare internationale in chestiunea Bancorex sint recunoscute si de fostul administrator special al bancii, Nicolae Danila. Planul de lichidare originala a Bancorex a fost atent monitorizat de Banca Mondiala. In Raportul administratorului special din 15 septembrie 1999 se spun urmatoarele: „S-a initiat un program complex de lucru in echipa – Banca Mondiala si Bancorex – pentru transpunerea in practica a actiunilor si proceselor incluse in Memorandumul Bancii Mondiale din 5 februarie 1999, precum si actiunilor convenite in acea perioada cu Guvernul Romaniei, Banca Nationala si Ministerul Finantelor“. Cu alte cuvinte, Bancorex trebuia sa dispara rapid de pe piata. Pina si seful statului in acea perioada cerea ca „Problema Bancorex si alte probleme“ sa nu lezeze relatiile cu FMI Interesanta abordarea politicienilor si mult mai interesanta apare acum lipsa de raspundere. Bancorex a fost sacrificata pentru o promisiune a FMI ca va acorda un credit stand-by Romaniei in valoare de 475 de milioane de dolari. Nici promisiunea nu a fost onorata deoarece la data de 26 februarie 2000 Fondul anuleaza creditul. Cu siguranta, prin acceptarea neconditionata a cerintelor impuse, eliminarea de pe piata a celei mai mari si puternice banci comerciale romanesti, acordul stand-by semnat la data de 4 august 1999 reprezinta cea mai rusinoasa si mai paguboasa decizie postdecembrista. Nu este o afirmatie proprie. Regretatul economist si jurnalist Viorel Salagean declara la sfirsitul lunii iulie 1999 ca decizia guvernului in cazul lichidarii prin absorbtie a bancii este „o masura deopotriva ilegala, pripita si umilitoare“. „Nelegala“, pentru ca deciziile privind soarta unei societati comerciale revin prin lege actionarilor acesteia. „Pripita“, intrucit activele neperformante fusesera preluate de AVAB. „Umilitoare“, pentru ca „este o expresie a dictatului impus Romaniei de FMI si Banca Mondiala“ – spunea regretatul Viorel Salagean.
De ce nu s-a dorit privatizarea sau lichidarea judiciara
Sa admitem ca Bancorex trebuia sa dispara. Sa admitem ca banca avea serioase probleme financiare si ca era in incapacitate de plata, desi acest lucru nu a fost demonstrat pina in prezent. Atunci, daca lucrurile stateau asa, vine fireasca intrebare. De ce nu s-au folosit caile legale de rezolvare a situatiei, aplicabile intr-o economie moderna? De ce nu s-au respectat drepturile firesti ale actionarilor care trebuiau sa decida solutia pentru Bancorex? De ce acestia au fost decazuti din drepturi prin decizii-dictat ale guvernului si ale Bancii Nationale? In primul rind, in conditiile in care banca era in faliment atunci ea trebuia sa intre in procedura de lichidare judiciara. De altfel acest lucru a fost cerut in anul 1999 de catre fostul ministru al transporturilor, Traian Basescu, care era si negociator – sef al partii romine in relatiile cu Banca Mondiala. Propunerea a fost respinsa din start. Lucru care este explicabil. O procedura legala de faliment implica automat si o analiza a situatiei bancii. Creditorii aveau dreptul sa aiba acces la documente. Deranja cu ceva procedura? Se aflau lucruri despre care conducerea BNR nu voia sa se stie? Aceeasi procedura se aplica si in cazul privatizarii. Numai ca, la nivelul inalt al Bancii Nationale, cele doua masuri firesti si legale provocau „alergie“. In iulie 1999, actualul viceguvernator al Bancii Nationale, Mihai Bogza, se opunea privatizarii sau lichidarii. Argumentele in schimb erau hilare. Nici mai mult nici mai putin recunostea ca Bancorex nu era intr-o situatie atit de disperata pe cit se prezenta. Iata ce declara! El spunea ca decizia de lichidare a Bancorex ar fi insemnat pierderea unei parti substantiale din valoarea activelor calitative ale bancii: „Existau credite bune acordate de Bancorex, partial utilizate, care daca ar fi ajuns in stadiul de lichidare, ar fi fost blocate cu un impact greu de evaluat, atit asupra beneficiarilor Bancorex, cit si asupra bancii. Din cauza procedurilor de lichidare judiciare din Romania, activele fixe ale bancii s-ar fi degradat“. Cu alte cuvinte, se recunoaste ca dupa preluarea asa – ziselor credite neperformante la AVAB, Bancorex redevenise solvabila si deci putea fi privatizata. Nici nu s-a dorit si nici macar nu s-a incercat.
Din nou, viceguvernatorul Mihai Bogza recunoaste. El declara pentru Cotidianul ca din punctul de vedere al BNR, privatizarea BANCOREX ca entitate separata este exclusa: „Ne indoim foarte mult ca ar fi existat un interes pentru privatizarea Bancorex“. Ce uita insa sa spuna viceguvernatorul Mihai Bogza? Daca se alegeau caile legale si transparente, lichidarea Bancorex crea un serios disconfort. Bancile corespondente veneau atunci la masa credala si cereau atit documente, cit si banii inapoi pe care i-a acordat Bancorex prin linii de finantare. La o prima estimare, in cazul lichidarii, banca trebuia sa plateasca imediat 600 de milioane de dolari pentru creditele contractate din tara si strainatate. Acest lucru este relevat si in raportul administratorului special din data de 15 septembrie 1999. Iata ce scria in raport, Nicolae Danila: „Liniile de finantare externa existente la data de 10.09.1999 (curs 1 USD=16.337 lei) se cifreaza la 290,8 milioane de dolari, reprezentind plasamente ale unui numar de 37 de societati bancare dintre care se remarca: Creditanstalt fur Wiederufau cu 38,7 milioane de dolari, Banque Nationale de Paris cu 34,7 milioane de dolari, B.H.F. Bank cu 26,9 milioane de dolari“. De altfel tot fostul administrator special la Bancorex spunea ca marile banci corespondente straine se aratau nelinistite de ceea ce se intimpla la Bucuresti cerind cu insistenta lamuriri. Sa intelegem de aici ca atit lichidarea judiciara, cit si privatizarea scoteau la lumina lucruri neplacute? Mai ales ca s-a dovedit ca din arhiva Bancorex disparusera numeroase documente. De aceea este necesar ca Banca Nationala a Romaniei sa clarifice toate aceste lucruri si sa faca lumina in cazul lichidarii controlate si impuse a Bancorex.
